Prin pleoapele lăsate, ce limpede-i Deschisul !
Si-n linisti de-nceputuri, ce clar răzbate cântul !
Spre-ntâia fantezie îmi poartă zeul visul.
Străluminati, toti ierii si-aruncă-n hău vesmântul   



2
Visez eu, sau un altul din mine mă visează
Când mă despart de mine si, smuls de-un foc de raze,
¥n pierderea de sine primesc un nou dicteu ?
Iar când ies din oglindă – el cine-i? care-s eu ?



3
Un tremur filigranic e totul.  Fină undă.
Ca nouri albi – icoane se nasc si se destramă
Vibrăm-o clipă-n văzu-Ti  si-apoi, de ce din ramă
Ne pierzi? Mai sus o Lege nu este să ne-ascundă? 

Home