George POPA

Pe orbită cosmică

Cînd se-ntâlneste cu-adevărul
se face templu-naltul gînd,
se arcuieste-n juru-i cerul,
icoană Verbul ia – de sfânt.

Nocturnă

Fată-n fată cu Domnul înstelat,
acum  atît de-aproape sunt de mine,
cel ce-am fost smuls din purul Increat
de-un soare aruncîndu-l în ruine !

Rana

În Unul suferintă era neînceputul
că-n forme se sfîsìe si-n mii de lumi se-mparte.
Dar forma sîngerează, o rană e născutul.
Durerea miscă Roata ajun-viată-moarte.\

Destin
                  
Un cîntec începusem pe când eram în Tine
si m-ai trimis în lume – din verb sus învătat
să dau alt chip Fiintei din rănile divine,
Preludiul să ti-l dărui de moarte vindecat.

Pagina

Sublimă Insuflare ! Din tot ce-n mine-i viu
tu esti cea mai aproape – si infinit departe.
De unde-aduci Cuvântul, din ce ascunsă Carte ?
Si cine-ti dă poruncă, eu pagină să-ti fiu ?

Fluidele oglinzi

Al gîndului Tău suflu e fiecare munte,
Ecoul vocii Tale e suflul orhideii
Pe drumul către mine  esti fulguranta punte.
Te recunosti în suflul eteric al Ideii ?

 

Legea tăcerii

Te-ascunzi de viată fiindcă e impură ?
E moartea marea punte către Tine ?
Tot lucrul Ti-e oglindă sau armură ?
Cît de adînc te-afunzi de mine-n mine  ?

Gând si cuvânt

Un gînd din nesfârsire spre multe minti aleargă.
Ci-n cioburi de cuvinte alt zbor o să se spargă.
Alesul verb rosteste din care mii de gînduri
în fruntile de-o seamă trezeste rînduri-rînduri.

Lectura

Solemn, în miez de noapte – albastrelor tării
am auzit Ineul, Luceafărul citindu-l.
Veneau tot alti luceferi să-si primenească gîndul
cu-a’ fratelui înfrîngeri – si lăcrimau vecii.

Bogătie

În moarte-i sensul ultim. Dincolo, vesnicia
asteaptă timpul nostru, sărbătorit de zei.
Căci nu spune Scriptura si nici Teologia
că noi vom fi cu-o viată mult mai bogati ca ei.

Sanctissima Mater

În nopti, te-asteaptă cerul să fie înc-odată
cel din a ta privire mereu transfigurată.
În vaier lung de raze te caută o stea
si îngenunche-alături de nemurirea ta.

Harul

E-un dar să scrii poeme. Un har si mai înalt
să vietuiesti poetic. Dar cel mai sus – magia,
într-un poem-lumină să-l schimbi pe celălalt :
esti Zeul ce rosteste Cuvîntu-n ziua-ntâia,

                            Valea Vinului, august, 2009

 

 

Home