Odă la Cotnari

Cînd Domnul pribegea prin lume
si-a poposit si la Cotnar,
vrăjit de mult frumos, anume
l-a binecuvîntat c-un har:

„Pămîntu-acesta să rodească
după în veci păzit mister,
ambrozie dumnezeiască
si pentru om si pentru cer”.

Născută din sfintită tină
printr-o secretă alchimie,
initiatică lumină
în ea ne-absoarbe si ne-nvie.

Cînd vinu-l bei fără de seamăn
cît Raiu-ntreg se face clipa,
căci în clestarul siesi geamăn
un înger îsi înmoaie-aripa.

Sorbind din cupe-arome fine,
ne-ncercă-Ntîia Armonie,
stropi de eter ne curg prin vine
si picături de vesnicie.

Bogată e Moldova-n genii,
căci duhul ei de la Cotnar
îsi trage seva prin milenii –
si-i poartă-n drumul ei stelar.

 Odă la Dealul Neicului

                               Eugeniei
Îti amintesti copilăria
cu ale sale fine vicii
cînd Raiu-l confundam cu via
si stelele cu licuricii?

Iar Domnul cobora în vie
cu îngerii s-adune struguri.
Era atîta vesnicie!
N-aveai puteri cît să te bucuri.

Muscînd din boabele de soare
Vedeam pe-a îngerilor gură
Cum se-aprindea cu încîntare
A sucului lumină pură.

Îti amintesti copilăria
Si candidele noastre vicii ?
Schimbam pe stele licuricii,
Vindeam pe-aripi de înger via,

Zbor învătînd si vesnicia.