CATRENELE VISULUI

Tãrmul visului

În noi se-mbinã straniu durerea de a fi
cu-absenta care-ncearcã s-ajungã la prezentã
cãtând un tãrm în care reali am deveni.
Dar visul ne rãzbunã pe-avara transcendentã.


Aripile visului

Pe tãrm o sã-mi rãmânã un suflet netrãit.
Dã-l unui înger, Doamne, de vis de om rãnit.
Eu o sã-mi aflu pacea – pe el îl va durea
cât zbor mai sus de ceruri îi voi împrumuta.


Vãzul visului

Un pelerin în lume am fost. Trimis de cine ?
Acest popas e ultim ? Voi merge mai departe ?
ca sã culeg icoane  – din câte vieti strãine ?
Cui le voi da înscrise cu vãz de vis pe-o carte ?


Imposibilul vis divin

A fiecãrui viata e-un basm închipuit
de-un înger care-ncearcã sã-nduplece pe Zeu
sã ne învesniceascã. Nemultumit, mereu,
cãrui vis imposibil voi fi si eu jertfit ?


Vis si adevãr

Cârtesti cã visul joacã realul în rãspãr.
Dar tot ce ne apare nu-i  joc  de mãsti divin ?
Un înger se ascunde sub chipul unui crin.
iar visul dezrobeste sublimul adevãr.

Geamãnul

Ascuns se aflã-n mine un geamãn nestiut
si-o lume paralelã îmi izvodeste-n visuri.
Când zorii sterg mirajul, strãinele înscrisuri,
refugiate, unde, zidescu-mi nou tinut ?


Jocul de-a visul

Am înteles, Pãrinte, cã joci de-a existenta,
cã joci de-a vãz si tainã, de-a forma si esenta.
Si mie mi-ai dat joaca de-a visul si de-a cartea.
– Dar cum sã-nteleg, Doamne, si jocul tãu de-a moartea ?


Noua genezã

Aicea dau în floare lumina, inimi, stele
si muzici de cuvinte, iar peste toate, visul
ce-ntrece tot fãcutul. O, mutã Paradisul
dincoace, Doamne ! Lumea s-o reclãdim din ele.

Home