George POPA
Nevazuta Sora Geamana
O, nevazuta Sora! Ce lege te opreste
La margine de mine? Tu-ncepi unde sfîrseste
A inimii bataie . Cînd ea va înceta
Ma vei lasa-n odaie, fugind cu umbra mea.
*
Îti multumesc, Parinte ca Tu mi-ai dat viata
Si-Ti multumesc si pentru ofranda mortii mute
De-am scris cu pietre rare acum cînd merg prin ceata,
Prin bezna-am sa scriu, Doamne, cu stelele cazute.
*
În noptile de August ies îngerii albastri
La seceris de stele, ce mor spre-a da lumina.
De-ar fi si moartea noastra asemenea divina,
La seceris cînd Domnul va coborî sub astri!
*
O vreme ne citeste cu tot azurul cerul
Si-apoi, o vesnicie, pamîntul ne saruta.
Aici cu hieroglife se-nscrie-n noi misterul,
Jos lutul le citeste si-n alt mister le muta.
*
Am înaltat în lume catapetesme sfinte
Si candele aprins-am din inimi si cuvinte.
Icoane zugravit-am cu o lumina noua.
Le voi gasi rasfrînte în cerul Tau, Parinte?
*
Ai scris frumos cu stele pe pagina albastra,
Scriind cu lotusi, mîna Ti-a tremurat pe ape.
Cu viata si cu moarte ai scris în huma noastra,
Dar gîndul cine-l scrie, mereu are sa-ti scape.
*
A fi o rana este. Mult mai adînca moartea.
O lacrima e lumea în geana Domnului
Si lacrima e Domnul în geana omului.
Cînd, cine-o sa rescrie în alta Lege Cartea?
*
O veste îmi soseste : „Vei fi nemuritor;
Un melc cu aprobarea trimis e de departe.
S i chiar acum porneste c-un act doveditor”.
– Dar pîna va ajunge, cum sa m-ascund de moarte?
*
Cînd inima-si va stinge tacuta candela,
Cu giulgiu de roua astrii ma vor învesmînta.
Dar àripile-albastre de gînd plecate-n spatii
Nu vor deschide-ajunul al unei noi Creatii ?
*
Saruta-ma, iubito, sa aflu-asa ca sînt.
Pe buzele-ti aprinse sa simt si-a ta prezenta.
Si-apoi, unul în altul, ne-om pierde-arzînd pe-un gînd:
Ca piscul fiintarii e-o magica absenta.
*
Mascam în jur cu valul al celor sapte arte
Si aruncam cu visuri si dincolo, în moarte.
În loc de viata punem sa joace irealul.
Dar vine oarba ora – si-nchide carnavalul .
*
Cînd moare-n cînt un sunet, un altul îl îmbie.
Din stingeri si renasteri se-ncheaga-o melodie.
Cînd moare-n mine-o clipa, o alta ma asteapta.
Dar clipa mea din urma pe ce tarm o sa-nvie?
*
Eugeniei
Cristalele, Parinte, nu plîng, nu sîngereaza.
Ranite, scot un tipat care se face ra za,
Iar înmiitul fulger orbeste sfîsierea.
– Te lumineaza, Doamne, alesii cu durerea.
*
Un înger trist îmi bate de la un timp în geam.
Sta inima sa cada de pe-al luminii ram.
Putina vesnicie din ce sa înfirip?
Cît esti cu ea de-avara, Marito-fara Chip!
*
Cînd am sa plec dincòlo de moarte si de stele,
Vitralii s-or aprinde din vazurile mele.
De-o s-aruncati cu pietre în geamul de sub cer,
Lumina-am sa va darui din cioburi de eter .
Catrenele Maritei-Fara-Chip
Iesind din sine Unul, si aprinzînd lumina
Fiinta a creat-o. Iar omului i-a dat
Enigma s-o delege în semnele din tina :
Viata-întru-moarte – minune-a fost? Pacat?
*
Miscarea-i suferinta, neant este înghetul,
Durerea-i pretul vietii, iar stingerea e pretul
C-am existat o vreme. Norocul de a fi,
Cui va plati cu moartea lumina într-o zi?
*
Slavire-n veci Prea-Bune, ca mi-ai dat elixirul
Sa fac un cer din moarte, din întrebari poem!
Cînd întrebarii moartea-i va-ntrerupe sirul,
O sa-mi deschida cerul raspunsului suprem?
*
Cuvîntu- a fi- mi conjuga o vreme Dumnezeu
Si-apoi o vesnicie si verbul a nu fi.
Cînd Eul e doar Unul, – ce greu voi ispasi
Nevinovata vina ca am avut un eu!
*
Îti multumesc, Parinte, ca Tu mi-ai dat viata.
Si-ti multumesc si pentru ofranda mortii mute.
De-am scris cu pietre rare acum cînd merg prin ceata,
Prin bezna-am sa scriu, Doamne, cu stelele cazute.
*
Un înger trist îmi bate de la un timp în geam,
Sta inima sa cada de pe-al luminii ram.
Putina vesnicie din ce sa înfirip?
Cît esti cu ea de-avara, Marito-Fara-Chip !
*
Cînd voi pleca dincòlo de moarte si de stele
Vitralii s-or aprinde din vazurile mele.
De-o s-aruncati cu pietre în geamul de sub cer,
Lumina-am sa va darui în cioburi de eter.
O rana-i fiintarea. Mult mai adînca moartea.
Caci lacrima e lumea în ochiul Domnului
Si lacrima e Domnul în geana omului.
– Cum, cine va rescrie în alta lege Cartea?
