George POPA
Antinomie
Că viata este un miracol,
că-i o spărtură în mister,
iar moartea e un alt spectacol
mai sfânt, acolo sus în cer,
sustin cei cu-aripi în vers.
Dar cei mai multi gândesc invers:
"Plătim cu rană si-ntrebare
că ne-am născut fără chemare,
si fără milă este-a fi,
dar nemilos e si-a nu fi".
Tăcutul strop din ochiul tău
e străvezime-n Dumnezeu.
Esentiala dramă
De mult timp infideli rimei dintîi.
Sîngele nostru a ars desenul Facerii,
iar acum încercăm putin contur pe verdele exilului –
asonantă geometrie înfruntînd albastrul
absurdei tăceri.
Cine dintre noi va izbuti
să fie ipoteza însfîrsit demonstrată
a luminii ?
Înlocuim certitudinea
c-un strigăt, c-un spasm, cu un fulger.
Un fulger veghind
la cele patru zări ale imposibilei aventuri
ca nelinistea înaltelor turnuri albe
să rămînă întreagă.
Căderea măstilor
Când pe ape o lebădă moare
în cer se slujeste o denie.
Îngerii văd cu mirare
cum Domnu-o ascultă-n smerenie.
Durerea nu-i doar a noastră.
e-n tot viul si este si-n moarte.
Si cerul e-o rană albastră
si suie si mai departe.
Acest nestiut Mai Departe
Mai-Marele a toate este.
Fără-ncetare ne smulge
mai sus, mai altfel, mai peste,
si măstile cad rînd pe rând,
de om, de zei, de cer, de pămînt.
