Eugen D. POPIN

POEMELE TALE

1.

înainte ca trecutul tau

sa-mi fagociteze ingenuitatea

purtam portretul tau în locul eurocardului

(gest pueril si bizar

nu-l regret însa

si-l pastrez în reliquariul personal)

2.

în vreme ce alergam de-a lungul autostrazii

singur

cu T-shirtul zdrentuit

si transpirat

mi-am pus întrebarea

„la ce(-i) bun(a) iubirea”

(nu-i asa

asemenea cataclisme spontane

merita totusi arhivate)

3.

ma minunez de biata mea teasta

unde toate stau laolalta

ca-ntr-o fortareata

iar cînd e noapte

si cîte unele nu-si mai afla locul

dau buzna pe ziduri

si arunca cu pietre

(de cînd mi-ai facut cadou

un pogon de liniste

am în fiece dimineata

pietre proaspete la micul dejun

iar în timp ce unii plescaie

savurînd omleta cu dulceata de zmeura

si maldarul de cancanuri

eu stau si ma întreb

ce poate fi mai tîmp

decît senzatia ca nu-ti lipseste nimic)

4.

atît a mai ramas din castelele noastre

ziduri

trepte cazute

salonul

unde clepsidra atîrna de paianjeni

tencuieli scorojite

în care crepusculul îsi închide nostalgia

(impresionant de mult)

5.

tie

ti s-a facut deodata

dor de duca

si dor de lume

si dor de scotocit în rani

si dor de nebunie

o Doamne

iar mie

mi-e dor de tine

si dor s-adorm pe sînul tau

(dar tie

de toate astea nu-ti pasa

si pleci

ca-ntr-un roman de-un leu jumate)

6.

cu siguranta

ai revazut amurgul

coborînd lin

peste parcul englezesc

si splendoarea cerului

plutind peste lac

(ti-aduci aminte

cîndva am avut spontana idee

sa arunc falusul statuii la rate)