Mircea M. POP

 

Trei elemente

 

Trei elemente: aerul, poetul si creionul

 

aerul există si fără noi

doar noi nu existăm fără aer

mai necesar ca apa ca hrana

 

noi existăm si fără creion

dar creionul nu există fără noi

l-am conceput ca unealtă

punte de legătură

între noi si eternitate

prin intermediul hârtiei

tot de noi gândită si făurită

ea e femeia, partea pasivă,

iar el e bărbatul, partea activă,

 

dintotdeauna

poetul cultivă cu sârg

grădina eternitătii.

 

 

X X X

După cum

cioara vopsită

nu-i papagal

nu-i poet

orisice

versificator banal.

 

X X X

O viată de om

atâta câtă e

încape într-un poem.

 

X X X

Ce privilegiu

să stai pe planeta albastră

 

si să-ti cânte

o privighetoare rosie

 

o privighetoare rosie

se zbate

să iasă la lumină.

 

Două ape

 

Ceru-i apa de sus

dar eu, de-o viată,

mă scald

în apa de jos.

 

Până când, până când

si de când

începând

în celaltă?

 

Inscriptie pe o vază

 

Goală

pari o carafă

în care multă apă

poate să încapă

 

plină

aduci în casă

întreaga grădină

si faci lumină.

 

Tristetea

 

S-a furisat în cameră

n-o văd dar îi simt

răsuflarea

s-a tupliat într-un colt

si stă cuminte acolo

după un timp iat-o

că se ridică

si se apropie

cu pasi mari

dar hotărâti

de mine

si mă cuprinde

cu bratele ei

subtiri si lungi

ca niste liane.

 

Poezia

 

Socot

că poezia

e peste tot

desigur că

nu-i usor

s-o prinzi

din zbor

ca pe-o

pasăre vie

si s-o pui

pe hârtie.

 

Po-po-poe-zie

 

Am vă-vă-văzut la te-te-tele-vizor

un fi-film cu bâl-bâl-bâl-bâlbâiti

el bâl-bâl-bâlbâit

ea bâl-bâl-bâlbâită

si acu-acum mă în-întreb

oa-oa-oare cu-cu-cum

scrie un bâl-bâl-bâlbâit

o po-po-poe-zie