MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
VASILE PREDA
24.XI.1951 (Lunguletu – Dâmbovita) – 31.V.2003
TU CE-AI PĂCĂTUIT, ROTUNDĂ FRUNZĂ
Tu ce-ai păcătuit, rotundă frunză,
Pe ramul tău blând atârnând spre soare,
Ce vrei să stii din Taina asta mare
De coasa toamnei vine să te tunză?
Cine te-a scos din mugurul tăcut,
Din coaja-ntunecată si cuminte,
Pe tine către viată cin’te minte
Ca să te-ntoarcă putrezită-n lut?
Ce Logos te-a zimtat si ce suflare
Prin verdele tău urcă din adânc,
Si care verb te duce la oblânc
Doar să te-aseze moartă pe cărare?
O, Dumnezeu si-al frunzelor, ai milă
De sora mea curată si fragilă!
CUM SADE GÂNDUL MEU NEPRIGONIT
Cum sade gândul meu neprigonit
Lângă această-alcătuire fadă,
Cum se adună părtile grămadă
Să înjghebeze trup pentru murit?
Cum e posibil dreapta mea să scrie
De dinspre stânga către înteles,
Cum printre sensuri goale se-ntretes
Firimituri care ajuns să stie?
Cum poate, sfâsiat de gravitatii,
Să prindă ochiul meu câte-o lumină
Si s-o întoarcă nestirbită-n spatii
Spre altii care încă or să vină?
Cum rupe destrămarea si cum poate
Uitarea să le soarbă iar pe toate?
