Cristina PREUTU

Oglinda

Alerg mereu spre cei ce cred că aș fi eu,

ca în privirea lor să mă pot vedea.

Iar într-o clipă a primăverii, clipă a timpului meu,

M-am v ăzut!

mi-a trebuit o răsuflare întretăiată, un tremur de coapse, o atingere de-a lungul gâtului,

până la umăr

și atunci mi-am dat seama că exist.

Că dincolo de pielea albă, a-contemporană se află cu totul altceva,

o altă eu,

o altă, adevărată eu.

O eu pe care mi-am dorit-o mereu,

doar că neștiind cum să mă strig, nu m-am găsit niciodată.

Ciudat, să fii și să nu știi,

să nu dorești să fii cum ești,

deși așa cum ești ar trebui să fii.

Ploaia

Plouă ploaie peste noi!

Ne curăță papucii de atâta drum,

Sufletul de atâta scrum.

Ne șterge sarea de pe gene

și unge cu iubire lucirea din privire.

Plouă ploaie peste noi!

și șterge tot din mine, șterge-mi mama, șterge-mi numele,

șterge-mi mâna, șterge-mi glasul

să nu mai știu nimic atunci când închizitoarea iubire va întreba de tine.

Plouă ploaie peste noi!

și iartă-mi lașitatea, slăbiciunea și orgoliul,

iartă-mi gura ce a gustat mărul

iartă-mi trecutul și viitorul și lasă-mă închis în prezentul uitat de timp,

unde privirea lui îmi va zâmbi întru eternitate

fără să-mi pese de timpul ce se petrece singur în jurul meu.

 

Dimineată

Azi dimineață am aflat că am o gură enormă,

o gură ce înghite pe nerăsuflate cuvinte și oameni și timpi și mașini,

Apoi am aflat că am niște ochi enormi,

în care încap și văi și munți și infinituri ferite de noi.

Am aflat apoi că am brațe enorme cu care pot îmbrățișa întreaga lume,

fără ca măcar ea să simtă, să știe...

Dar cel mai rău e c-am aflat că am un suflet enorm

în care încap iubiri infinite ce dor.

și ca un prost sufletul meu înghite mereu

viermii iubirii ce rod tot mai rău…

 

Hotărîre

Azi m-am hotărât să devin statuie,

Să am brațe frumoase de marmură,

pe care să se reverse,

fără să-mi pese,

priviri flămânde de trecător.

Sau aș putea chiar să nu am brațe,

aș fi chiar mai valoroasă.

Apoi, un chip de cristal să am-nemișcată privire,

de nici un zâmbet furată.

O gură întredeschisă și rece ce nu va grăi niciodată,

nici chiar când trupul tău tremurând sfâșâie tăcerea.

Doar așa aș putea să-mi jelesc durerea.

Noi doi

Noi doi nu ne vom înțelege niciodată!

Tu vrei sfârșitul, eu vreau începutul !

Noi doi nu ne vom avea niciodată!

Eu am sfârșitul, tu ai începutul!

 

Sirene

Așteaptă! Fii rece!

glasul de sirenă nu-l asculta

Astupă-ți ochii, gura, urechile și mâinile le leagă la spate,

ținuta să-ți fie dreaptă!

și piciorul mândru să treacă mai departe.

Doar așa vei reuși să nu simți iubirea.

 

Joc

Să nu crezi păpușarul ce în dibăcia lui

Se ascunde în spatele păpușii,

ne tragem de mâini,

cu un fir de ață ne expunem privirea și

o voce tainică, ascunsă, vorbește pentru noi.

Râzi și cânți și gândul îți animă

Un tainic gând de fericire

Gând, ce niciodată păpușarul nu-l va ști.

 

Astept

Aștept!

Întoarce privirea, e timpul să mă vezi,

Aștept!

Întoarce-mi zâmbetul, e timpul dragostei,

Aștept!

Rănești și țipi, refuzi și fugi

și-apoi iubești,

Aștepți...