Jacques PRÉVERT
(1900 – 1977)
Cartier liber
Mi-am pus chipiul în colivie
si am iesit cu pasărea pe cap
În cazul acesta
nu se mai salută
a întrebat comandantul
Nu
nu se mai salută
a răspuns pasărea
A, bine,
scuzati-mă, eu credeam că se salută
a zis comandantul
Sînteti întru-totul scuzat, toată lumea se poate însela
a zis pasărea.
Cîntecul păsărarului
Pasărea care zboară atît de usurel
Pasărea rosie si căldută ca sîngele
Pasărea atît de tandră pasărea batjocoritoare
Pasărea care subit se teme
Pasărea care deodată se loveste
Pasărea care ar vrea să plece
Pasărea singură si înnebunită
Pasărea care ar vrea să trăiască
Pasărea care ar vrea să cînte
Pasărea care ar vrea să strige
Pasărea rosie si căldută ca sîngele
Pasărea care zboară atît de usurel
Este inima ta drăgută copilă
Inima ta care bate din aripi asa de trist
În pieptul tău atîta de tare atîta de alb.
Sînge si pene
Ciocîrlie a amintirii
sîngele tău curge
si nu al meu
Ciocîrlie a amintirii
am strîns pumnul
Ciocîrlie a amintirii
frumoasă pasăre moartă
tu nu ar fi trebuit să vii
să mănînci din palma mea
boabele uitării.
Dreptul de a privi
Pe dumneavoastră
nu vă privesc
toată viata mea nu vă privesc
Iubesc ceea ce iubesc
si aceasta singură mă priveste
si mă vede
Iubesc ceea ce iubesc
eu îi privesc
ei îmi dau voie.
Iubitii trădati
Eu aveam o lampă
si tu o lumină
Cine a vîndut festila?
Cadou de pasăre
Un foarte bătrîn papagal
tocmai ducea boabele de floarea-soarelui
si soarele intra în închisoarea sa de copil.
Cîntec pentru copii, iarna
În noaptea de iarnă
galopează un mare om alb,
galopează un mare om alb.
Este un om de zăpadă
cu o pipă de lemn,
un om de zăpadă
urmărit de frig.
El soseste în sat,
văzînd lumină
se linisteste deodată.
Într-o căsută mică
intră fără să bată
si pentru a se încălzi
se asează lîngă soba rosie
si deodată dispare
nelăsînd decît pipa
în mijlocul unei băltoace,
nelăsînd decît pipa
si vechea-i pălărie...
Traduceri de Mircea M. POP
