MELANCOLIA CORNELIA
– În aerul respirat mã rog:
am sã-ti chem trupul femeie: iarbã sfintitã este
mîngîierea mea
si trupul tãu spune: sã mã bei seara si învie-ti
trãsnetul omule al meu
... în sãrutul ultim mã rog:
am sã mã astern tremurînd peste trupul tãu: primeste
sã-i deschid taina: eu razã tu vãzduh
si trupul tãu spune: am sã te închid bucuros în
tãcerea cãrnii omule al meu si trãsnet
... în împreunare eu mã rog:
asa întru vibratia trupurilor ca si cum douã
clavecine cînd se însereazã ar spune: departe
departe
se aude sunetul om lovindu-se de Moarte
Noptile
pentru Cornelia-Maria
– Cad noptile una dupã alta cad
cumplit
peste mine: noptile iubito mã cutreierã cînd
citesti în
cãrti omul de verde: îl auzi cum jurã
sã strãpungã
Noaptea acelei scoici si în dar sã-ti aducã perla
iubirii
cad noptile în limba noptilor
îi vorbesc Doamne
cad noptile cu ochii cu gura beau albastru
sînii ei
... în fiecare zi mai plin de tine mã aud întrebînd:
doar aceastã femeie ar putea fi un azi si un mîine?
noptile noptile noptile noptile prin noi alergînd
... mai bine ia forma indiferentei si nu te mai întoarce
acolo unde ti-ai vãzut inima arzînd în mari
focuri – îmi porunceste tristetea: si eu strig tristetea
cu numele ei
... si iartã-mã Doamne cã m-ai vãzut
de atîtea
ori cãzînd în aceastã femeie
... si iartã-mã Doamne cã mã
vezi de
fiecare datã la porti de mãnãstiri asteptînd
sã vii de mînã cu mireasa mea prin raiuri cãlcînd
