Aiurez ca un juisor în chilia mea
am terminat schinducul si nu am ce bea

la dracu-n praznic, gîndule hain:
visez violuri si la nuduri mã închin,

puterile usarnice mã ard în paie ude
trupul de pesmet doar gemete aude

de funiile ploii spînzurã fereastra mea
am terminat schinducul si nu am ce bea

la arhimandrit sfios am sã mã duc,
sfintia ta, sfintia ta, dã-mi un schinduc:

unul pentru mine si unul pentru el,
pentru preafericitul poet Daniel

si pentru alti poeti la fel de blestemati
pãrinte Benedict, cîte-un schinduc sã dati

chei, Doamne, parcã Tu curgi în pahar
sînt beat de sapte vieti si nu am habar.
(6-7 noiembrie 2001, Mãnãstirea Neamt)
 

ISTORIE LITERARÃ

în Corbujdeuca din Ticãu,
îngerii Daniel si Vasile
beau cît mai au zile
si cîntã sã-i audã Dumnezãu,
si cîntã sã-i audã Dumnezãu

Magistru-n urmã cu multi ani,
pe-aici cînta, ca noi, vã jur,
în brate cu femeia snur
cea fãrã tîte, fãrã cur
dar, azi, el miruie poeti la Botosani,

acolo, unde si-a pierdut cojocul
în Anul Eminescu, pe cinspe a-ntîia,
– sã nu mai beti cã-i bîia
mînca-v-ar norocul ca rîia –
ne dojenea si el, Ilie Proorocul

tot asa sã fie cînd ne-o fi mai rãu
cînd veseli prin crîsme bahluim –
si în gura mare pizduim
de-aud si mortii-n tintirim
si-aude în ceruri bunul Dumnezãu

de ne lasã ca mãgarii-n ceatã
si strigã: uite cum mi se duc
îngerii la balamuc, îngerii la balamuc,
de rãmîn iar singur cuc
futu-i mama ei de viatã,
futu-i mama ei de viatã!
(Ianuarie 2001, Botosani)
(Din volumul Poeme bahice)