TINERI AUTORI
Ofelia PRODAN
Tom John
fireste, Tom John avea puteri inexplicabile.
prima oară reusise pe malul rîului
să umfle o broască veninoasă doar cu privirea,
încît a explodat în fata pustilor murdari
pînă în crestet de noroi, toti cu pantaloni scurti
de stofă, prin care li se vedeau piscăturile
umflate rosii
de tîntari. primul lui triumf.
Tom John citea în fiecare seară, pe ascuns, articolul
despre moartea lui Mahatma Gandhi si
levita într-o lumină lină portocalie. în tot acest timp
inima lui mică pompa sînge cu furie
în creier, încît dacă cineva l-ar fi privit atunci
ar fi văzut o aură abia perceptibilă
în jurul capului cu păr cret.
nimeni nu stia
că de fapt Tom John nu este Tom John.
Tom John nu poate fi Tom John,
pentru simplul motiv că totul ar fi atunci
un lucru indecent de banal.
dar Tom John îmbătrînea. de copil.
o boală cu un nume ciudat: progeria.
în curînd avea să moară. cu adevărat, ciudat lucru
să i se întîmple tocmai lui asta. mai ciudat era
că asupra acestei boli, el nu avea nicio putere.
într-un fel misterios, ajunsese întelept.
lumea îl căuta. vorbea doar în pilde, precum Solomon.
moartea îi rodea încet trupul firav.
nu mai vedea nimic. lîncezea. si iată cum cerul
bubui deasupra lui ca simfonia nr. 9
a lui Beethoven, iar Tom John fu ridicat în sus
de mîini invizibile.
era fericit, atît de fericit.
inima lui bătea nebună în pieptul scofîlcit si el
era ridicat sus sus, atît de sus, din ce în ce mai sus
si era din ce în ce mai fericit si iată că mîinile
dispărură brusc. Tom John căzu pe pămînt
de la înăltimea aceea ametitoare. o bufnitură,
mult praf si cîtiva pusti
în pantaloni scurti trecînd
în goană pe acolo cu bicicletele lor înalte meseriase.
