Sînt păstor

Sînt mai mult
un guraliv păstor
doar cu două oi la gură
si la ochi –
care tot pasc în liniste
pe Cîmpia Mierlii, unde
pe vremuri a păscut
(albastrul cerului)
si regele nostru Lazăr
pe care si eu l-am văzut
o singură dată – îmbrăcat
în moastele lui negre
si cu capul cusut de corp
cu un fir de mătasă neagră
sau chiar mai neagră
decît 21699 de zile… zugrăvite
ah. Doamne, au trecut
chiar atîtea
si eu mereu am tăcut!

Saturnalia ripensis

Ce fel de boală
este si asta
de care n-a auzit
nimeni pe lume

cred că e ceva
mortal sau
cel putin ea
te adoarme pe loc

nu cumva este
un fel de ciumă
mai nouă si chiar mai mult
mai cuminte si rea

de Saturnalia asta
auziseră si dacii, acum
vreo două mii de ani
dar nu stiu dacă e valabilă încă

iar cuvîntul ripensis
mă înnebuneste ca maică-mea
si mă umileste de tot,
făcîndu-mă mic si mărunt

vezi-ti de treabă, omule,
mai departe, crestinule –
îmi spune astăzi Dumnezeu
arătîndu-mi o cruce vie

De Sfîntul Ion al nostru

Poate că el să fie
de oriunde –
dar astăzi
este al nostru,
numai al nostru

asta îmi spune
o bătrînă oarbă
pe care am oprit-o
din mers fulgerător
la mijlocul satului

în spinare ea purta
un munte de gheată
pentru copii si nepoti,
pentru fiare si animale,
pentru iarbă, pietre si nori

avea ea grijă
de satul nostru întreg!

De Bobotează

Astăzi, de Bobotează
fac pariu
cu maică-mea
că îmi vine Dumnezeu
direct în viată

nu vine, îmi spune ea
avînd în vedere
faptul că n-a venit
nici în anul trecut

ba vine, îi spun eu –
exact pentru că
n-a venit niciodată
pînă acum

Punctul albastru

Vrei să-ti aduc o cană
cu apă vindecată
de umbră albastră
si de tăcere verde
mai verde decît
iarba imperială
cusută la urechea
lui Traianus

care Traianus,
m-ai întrebat o dată
iar eu m-am făcut
o piatră din ruină

pe care
mult mai tîrziu
cineva a tras o linie

de fapt
un punct albastru