Rafila RADU

 

 

 

miscarea calmă si rotundă
o ascund ochii mei de smarald
copil fiind am tot privit
răsăritul lunii prin gard.

 

*
marii bolnavi
fugind de boala lor
ce vor fără securi, fără topor?
în trupul pădurii a-nceput trezirea.

 

*
să fugim!
spre noi, dinspre departe
vin zei din alt univers
ne vor zidi în cuvinte
cu fuga noastră cu tot
învătîndu-ne alt mers.

 

*
îngeri nepătati purifică aerul în jur
se-ntoarce ecou
spunem poezii tăcînd.

*
pe calul cînd alb, cînd negru
mă vreau stăpînă
am rămas în mîini c-un frîu
mi-e inima tropotul.

 

*
o cumpănă îmi este patul.
eu credeam că mama
m-a făcut cu un înger
si numai poezia
(tîrfa aceasta de lux)
mai poate coace mărul
crescut pe creanga cea mai de sus.