Respectînd structura traditionalã de 5-7-5 silabe si dînd dovadã de o sensibilitate aparte, Rafila Radu se prinde în jocul limbajului, reusind sã confere celor trei versuri ale haiku-urilor sale sonoritate, stranietate si tensiune, apropiindu-se de formula magicã a celebrelor micropoeme din tara lui Matsuo Basho.
Conceptul de poezie purã produce, si în cazul de fatã, acea vibrare usor perceptibilã gratie unei fantezii creatoare cu care poeta este înzestratã. Ea se alãturã acelor poeti care numesc versul, dupã spusele lui Mallarmé, „hazardul învins cuvînt de cuvînt”.      (Vasile PROCA)


HAIKU-uri

*
sfioasã mã lasi
în fata minunilor
lipsa ta altar

*
searã în balcon
deprind arta de-a bea ceai
ce gust de lunã!

*
alb fulg sãlbatic
luceafãr umblînd pe jos
iar eu cuminte.

*
cascadã-n noapte
cîntecul iubitului
apa-n cãdere

*
mîini întinse
exotic bãrbat în gînd
palmier în noi

*
luminã crudã
o pãdure pãtatã
cu aprilie.

*
drum spre liniste
piatra zvîrlitã în rîu
zgomot albastru

*
soarele pe solzi
pescar pipãind prada
spaima flãmîndã

*
nu-ntreb de ce pleci
în urma ta frunzele
au acelasi drum?

*
luna si sînul
laptele si lumina
izvorul rotund

Din volumul Fuga în Haiku
în curs de aparitie la Editura SEDCOMLIBRIS Iasi

Home