Alexe RAU

 

 

Un glas din mine

 

Nu-i dori moarte

dusmanului tau

caci astfel o vei apropia

si de tine

Si nu-l urî cu asupra de masura

ca sa nu se reverse

acest sentiment

asupra alor tai si a ta însuti

Ci chiama-ti atunci tineretea

caci asa el te va pierde din vedere

si va veni dupa tine

 

Iar apoi

fugi în copilarie

si el va veni sa te caute

facîndu-se copil

 

Iar cînd o s-o vezi împlinita

si pe aceasta

nu-l mai lasa niciodata

pe copilul din tine

sa te paraseasca

 

Astfel vei fi

departe de moarte

si vei avea

un dusman

mititel

 

 

Sihastrul Daniil catre Stefan

 

M îna este aceea care învata ochiul cum sa vada

iar ochiul nu poate vedea daca nu aude

Caci numai ochiul lui Dumnezeu vede

pe cînd al nostru masoara cu umbra

pipaie calea spre ceea ce nu vedem

 

Mîna ta, Stefane, e nascuta din Mîna Lui,

nu mîna pe care o vezi

nu aceea cu care tii sceptrul puterii trecatoare

nici aceea cu care ridici crucea

ci icoana Mîinii Lui

care ni se arata prin cruce

 

 

Pe acest Loc, Voievoade,

Dumnezeu îsi are loc de popas

Potcoava muntilor nostri

nu e potcoava

ci e jiltul Lui de îngîndurare

În acest moment de neizbînda

gîndeste-te nu la noroc

ci la mintea care omoara –

cînd îi dai frîu liber

ea se întoarce si împotriva ta...

 

 

De dor de Dumnezeu

eu m-am ferit totdeaunea

de pacatul disperarii

Mi-am ascultat mîna

caci prin ea

El îmi arata ce sa fac

si asa am cuprins în palma dalta

si am dat la o parte piatra si zgura

ca sa-mi fac în aceasta stînca

Loc de aratare a limitelor

dincolo de care

noi nu am mai fi

 

Dalta aceasta

e privirea curatitoare

a lui Dumnezeu

 

Lasa-te în mîna mîinii Lui, Stefane,

si daca el va voi

ca sabia ta sa fie dalta

atunci sa nu te gîndesti la pedeapsa

ci la dreptate

si la locul asezarii acestei dreptati

Nu pentru un popor ales

nu pentru mîndrie

ci pentru Loc-ul ales de El

sa dai la o parte

piatra si zgura

lasînd loc pentru Suflarea Lui

si pentru cei care

sînt creatia Sa

de Împlinire

Mîna ta întinsa va fi chemare auzita

Mîna ta ridicata va fi îndemn grait

 

Sa nu uiti însa

ca pornesti nu la judecata –

caci acum nu e vremea de apoi

ci vremea Creatiei

Pe cei „daltuiti”

sa nu-i certi cu spada

ci sa ridici în fata lor mîna aceea care e

Crucea prin care ni se arata

Tatal ceresc

Sa le spui ca Dumnezeu îi iarta

si sa le amintesti

ca mîna este aceea

care învata ochiul cum sa vada ...

 

Fratele meu Enkidu

 

Fratele meu Enkidu –

sufletul meu –

tine ca un atlant hîrbul material

în care mi-a fost dat sa ma arat

Fratele meu

vroia sa faca din mine

o piramida

dar numerele mici

ale trupului meu

nu au putut alcatui

un sir

Fratele meu Enkidu

m-a purtat în brate

pe strazile din Ponto Figo –

capitala imperiului nostru

negru –

dar la noi numerele mari

banoase

sunt oarbe surde si reci

si golul se ascunde în preaplinul lor

ca un hau

Si atunci

fratele meu Enkidu

ne-a retras în Unu

si a facut din hîrbul meu

un ulcior

ca o arca în care

se adaposteste

suflarea nenumarata

Acum

stau –

olita cu mijlocul tînjind

dupa cuprindere

calda –

si simt cum ma umple laptele

rascumparator

cu care

va creste

singuratatea-mi

 

Amintire cu Rafael

 

Cînd pleca

spre celalalt mal

mama îmi spunea

sa ma uit la madona sixtina –

care atîrna pe peretele din fata mea –

caci ea o sa-mi spuna

cînd se va întoarce

 

O mai privesc si acum

 

Iar cînd începe sa ploua

îmi pare ca a înviat

si s-a întors acasa –

pasind din nori –

mama….