TINERI AUTORI
Gheorghe RECHESAN Omul care căra cutii în fiecare zi îl vedeam furisîndu-se printre case în diminetile reci se prelingea pe lîngă ziduri ca o umbră opacă murdară ziua decupa curbe tremurătoare pe albul tencuielii genunchii îl purtau îndoit căra de fiecare dată un vraf de cutii lunguiete din carton vara cutiile erau negre absorbeau parcă lumina si se năclăiau de un praf incert iarna păreau mai decolorate si usoare de parcă ar fi fost goale ce ai în cutiile alea l-am întrebat într-o seară luîndu-mi inima în dinti m-a privit cu ochi de dihor prins în capcană a scuipat chistocul stins si s-a răstit la mine cu o voce de balama ruginită sufletu mă-tii pe mă-ta mare si pe mama mă-tii mari strada a început să duhnească a zdrente mucegăite a lumînare am fugit si m-am ascuns după un salcîm puteam să-l iau în cătarea prastiei sau să-i tai umbra-n două cu excaliburu' dar tot n-as fi aflat ce ascundea în cutiile alea
