Sã mã culc pe pãmînt
În dubla inimã-a genunii,
Îndianul cîntã la ghitarã,
Nu-ti returna
Tu, cel pe care nimeni nu-l crede,
Oricît de verde verdele, oricît de negru, oricît de
clar,
Copiii,
Durerea poate fi mai mare,
O. lume imensã
Lume sau poem
Cînd se desfac timp, spatiu, cuvînt
(În româneste de Ion ROSIORU)
TERNARE
Sã nu mai fiu decît timpul care mã va
Suprima.
Înainte, dupã,
sã tac
Rãsunã florile,
Cum de-s încã aici?
Numele,
Nu mai existã nimic.
Faci cunostintã
Cu esecul.
albastrul oricît de rosu,
Tot astãzi
Oricît de grea umbra la picioarele mele.
Tipînd, rîzînd, de departe chemînd,
De atît de departe.
Poetul face din ea un poem
Si lacrimile nu curg.
Si eu
Cu vorbele mele.
Alege-ti credinta
Sau fii nebunie.
Spre tine ochii mei se-naltã
Castel în ruine...