POEZIE FRANCOFONĂ

Thierry RENARD
 (n.1963)
Therry Renard s-a născut la 14 août 1963 la Lyon / Rhône.  A înfiintat magazinul poetic Aube, a fost dorectorul editurii Paroles d’aubes, coordonatorul spatiului Pandora, loc de promovare a poeziei din Vénissieux / Rhône. Dintre ultimele sale aparitii editoriale amintim : Autre chose que le jour – 1995, Premiul Consiliului general din Rhône, L’Espérance récompensée – 2000, Poèmes à suivre – 2000, Il neige sur ta face – 2001, L’éclosion du coquelicot – 2002, Citoyen Robespierre – 2004, Neptune Mambo – 2006, Va, respire d'autres lumières, la deuxième vie de Rogelia Cruz – 2008, Le Martyre de Blandine – 2008, Plus vivants que jamais ! – 2008…

Jean Charlebois
«Cuvintele care ne apartin, care-s cuvintele cameră rece nu te lasă să dormi »
Jean Charlebois, Lângă ochi, lângă inimă..
1.
există dimineti
care ne schimbă viata
dimineti care abolesc
distanta timpul
ieri pe deasupra Labradorului
azi mergând să exploreze
pe străzile din Montreal
să pândească clipa care va sosi
străbătută de lumină
există zori
care vegetează în noi
pe punctul de a se naste de a prinde corp rădăcină
zori care cunosc
arsurile nelinistii
zori vesnic gata să abolească
frontiera care separă
pe purtătorii aceleiasi limbi
aceluiasi nume aceleiasi cărti
zori care liber
ne întâmpină în flancurile lor

2.
N-as putea să spun de ce
aceste pământuri înghetate-n depărtare
fac să-mi apară zorile
si să se nască poemul :
în diminetile viselor noastre
am strigat strigat pentru a nu spune nimic
strigat strigat ca să fiu auzit
din copilărie cântul meu
mereu mi-a rămas
în gât

3.
chiar în noaptea
în care ne-am regăsit
în Latini, pe bulevardul René-Lévesque
cădea în lume un arbore
ucis de fulger
nenumărati poetii care scriu
pentru când vor fi morti
poate pentru posteritate
dar posteritate a soarelui
a luminii
azi mai nimeni
nu citeste poezia
ieri fără-ndoială nici atât
si totusi Jean îti ascult
murmurul cântului tău

                         (cf. Jean Orizet, op. cit., p. 330/331)

Domeniu de definitie

 

Strecurându-se, hazul

Eu sunt negrul care croieste capete negrul castaniu
înflăcărările mele sunt pentru fluviu ceea ce e rămurica pentru vânt
Noaptea mă aprind în întuneric dispar în zori
Alerg să mă ascund dincolo de garduri
Beat am fost mai des decât mi se cuvenea
Am scris despre ploaie si timpul frumos pentru a conjura soarta
Noaptea soldatilor supraveghind împrejurimile
Am scris despre ploaie si timpul frumos pentru a dezamorsa conflictul
Sunt negrul castaniu întunecata furtună
Ai cărei ochi au culoarea fluviului
Sunt acest sfânt însetat acest uimitor ascet
Care uneori beat joacă pentru a fi recunoscut
Am scrispe nisip un lung poem – fluviu
O alegorie ridicolă despre societatea timpului în care mă aflu
Sunt acest mistic al islamului acest evreu acest crestin
Arhitectul independent al profesiilor mele necalre
speaker
Sunt negrul alb la piele si vagabond cu serviciul
Am scris cel mai lung poem – fluviu al timpului
Chiar ieri Soni-manga din Africa tropicală colibri
Păsărică cu ciocul lung îndoit cu pene bogate si strălucitoare
Parcă ieri cântând plimbându-mă prin piete prin
bazaruri
Acolo unde domneste o rumoare infernală
Astăzi sunt fluviul albastru si fără tintă
Fluviul cu apele strâns amestecate st
Când calm si când agitat
Fluviul venit de nu se stie unde
Poate iesit din coapsa lui Jupiter dintr-o mânie
de altădată
Dar scrierile simt sulful si pentru asta sufăr.

Prezentare si traduceri de Claudia PINTESCU