POEZIE FRANCEZĂ



Jean RICHEPIN
 (1849-1926)

 

Tînguirea lemnului vechi

În vatra-ncinsă focul fluieră si trosneste:
Cu vocea-i monotonă lemnul se tînguieste
Spunînd că se născuse spre-a trăi-n aer pur,
Din sol luîndu-si hrana, iar apa din azur
Spre-a se-ngrosa si-a creste cu fiecare an
Coroana, profilînd-o pe cerul diafan,
Să-nmiresmeze luna aprilie cu floare,
Să protejeze cuiburi si păsări cîntătoare,
În vînt s-arunce triluri de voiosie-aleasă
Si, unul după altul, vesminte noi să-si coasă:
Să poarte-n primăvară manta de muguri, fină,
De purpură în toamnă, în iarnă de hermină,
Omul e dur, mai spune, si pic de suflet n-are
Cînd vine cu toporul lui lacom să doboare
Copacul care este si el fiintă vie
Si bun a fost cu omul de-atîtea ori, se stie,
Asigurîndu-i ziua si umbră si răcoare
Ori răsfătîndu-l noaptea-n tril de privighetoare,
Ingrati, mai spune focul, uităm subit de toate
Si profilînd de faptul că-a se-apăra nu poate
Facem ca uriasul să cadă la pămînt
Spre a-l vedea în vatra încinsă suspinînd.

În româneste de Ion ROSIORU



Home





Servetele De Potenta
Tianli Servetele igienice umede extrem eficiente pentru vigoare si erectie cu multe opinii excelente din partea utilizatorilor.