Fuad RIFKA

Poetul, filosoful, traducătorul si prozatorul Fuad Rifka s-a născut în 1930 în Siria, a studiat filosofia si la Tübingen (1965 – doctorat cu Martin Heidegger), locuieste si lucrează, din 1966, ca profesor de filosofie la Beirut, la Lebanese American University. În calitate de profesor a efectuat numeroase stagii de documentare/ cercetare în SUA, Italia, Germania, Marea Britanie. Considerat de unii printre cei mai importanti inovatori ai poeziei arabe, dar si un bun cunoscător al culturii occidentale, în special al poeziei germane moderne, provine dintr-o familie crestină care s-a mutat în Liban în anii 40. Pasionat de cultura germană; a tradus din Hölderlin, Novalis, Rilke, Trakl, Goethe si alti poeti, dar si filosofi germani – pentru rolul de mediator între culturi a primit din partea Academiei Germane premiul Friedrich Gundolf, în 2001. Este co-fondator al revistei „Shi'r”/ „Poezia” (1957). Primul volum de poeme i-a apărut în 1961. A publicat 12 volume de poezie, 3 de eseuri literare si filosofice. Din volumele de versuri apărute în ultimul timp: Ulciorul samariteanului, 1995, Jurnalul tăietorului de lemne, 1988, editat apoi în germană, Heiderhoff, 1990, Istoria unui indian, Heiderhoff, 1994, Cabana maestrului sufi, Paris-Méditerranée, 2001, Valea ritualurilor, bilingv arabă-germană: selectie din poemele ultimilor 15 ani, 2002.
               
Plînsul wat-ului

Răsuflarea copacilor încă dăinuie
si ascultă noaptea
ce cunoaste săgetările lunii
efemerul cîntec
plînsul apei
care singură
nu-si poate stinge setea

Plouă

Si cît de zadarnic
plouă
tot
ce pare indestructibil
vrea să distrugă
acolo unde doar timpul
totul
sterge
sau
îmbătrîneste
(traducerea acestor două poeme: după versiunea primită de la Germain Droogenbroodt, editura Point International)

Viziune

 

Cît e ziua de lungă
Unde să se odihnească
Păsărica pe cer?
                – În copac
Unde e copacul?
– În cîmp
Unde este cîmpul?
– La nord de pădure
Unde este pădurea?
– La est de munte.
Unde este muntele?
– Acolo, orbule, nu vezi?
O, da, văd.
Văd munti de reziduuri, mirosul fumului lui se împrăstie peste
împuri si pomi.
(O voce de la sfîrsitul secolului XX):
„Semnele sînt în iminentele respiratii ale vîntului. În stele,
ziua,
mama nu-si va reaminti fiul,
Nici cerul stelele sale,
Si între anotimpuri
Nu va mai fi timp pentru trecere”.

* * *
Ce s-a întîmplat
cu tăietorul de lemne?
Înainte vreme obisnuia să cînte
ca o păsărică pe umărul muntelui
dimineata, devreme.
Iar azi nu vorbeste,
a devenit tăcut
ca o piatră într-o pesteră
Cine stie? Poate a obosit.
Cînd rîul oboseste
Iubeste cîmpiile întinse
Si întunecimile mării
(din volumul YawmiyyātHattāb/ Jurnalul tăietorului de lemne)
 

Timpul

Timpul
Este un paznic de încredere
Niciodată nu oboseste,
Niciodată nu se retrage,
Niciodată nu îmbătrîneste.
La orice vîrstă
În fiece clipă el sună clopotelul
Trezeste corpul
Si îl asează pe cale.

Soaptă

 

Către trecătoare
Vîntul sopteste:
Eu sînt călătoria.
Către rîu
Marea sopteste:
Eu sînt corabia.
Către mare
Depărtarea sopteste:
Eu sînt căpitanul.

Hirosima

 

La început erau elementele
si acolo iubire era,
astfel ele s-au amestecat,
au devenit un măslin
si Dumnezeu l-a numit Hirosima.

Sub acesta, El s-a odihnit
La sfîrsitul iernii.
Dumnezeu si-a spus:
Primăvara a venit
O voi duce spre cîmpii
pentru că uneltele asteaptă
si freamătul se simte în pămînt.
Erele au trecut
De cînd Domnul a cultivat pămîntul
Împrăstiind semintele,
Culegînd recoltele.
În ulcioare
A revărsat vin si ulei.
Cînd secerisul a fost gata
A văzut că toate erau bune.
A spus:
Acum e timpul pentru odihnă.
Voi merge la măslin
Pentru umbra lui răcoroasă si întinsă.
Pe drum
A mirosit fum.
A ridicat privirea
si a văzut măslinul arzînd:
o umbrelă
o ciupercă cuprindea totul
praful acoperea chipurile,
si apele, vînturile Sodomei.

Între sat si oras

 

Mult înainte
exista călătoria.
Proviziile pentru drum erau precum cîrîitul cocosului
Păsările ceturilor crepusculului
Plimbarea cît tinea ziua
Pînă la asfintit, în noapte.
Acum
În masinile de otel
Si fructele vitezei
Frunzele simturilor s-au ofilit
Ferestrele corpului s-au închis.
(din volumul Jarrat al-Sāmiri/ Ulciorul samariteanului)
Prezentare si traduceri:Marius CHELARU