UN NUME PENTRU UN JOC

iernile rusilor
au lantul de platinã
cînd sînt dorite
mor
ca femeile

pe versantul lui
regele cîntã
si omul
rãmas singur
pe zãpadã
dulce-figurat

uitã mîna
ce tea- dezlãntuit

cu moartea fãcutã snur
la bratul drept
ochii siberiencelor
sînt mult mai albi, copile.
 

DESPRE TÃRMURI

iubite, nu stiu de ce
timpul se plimbã azi
prin fata noastrã
blînd si nisipos ca
femeile poetilor

în toate cîntecele mã vrea.

Verile lumii mi-au ars orbitele

Poate tu mã vei primi o clipã
andaluzia ta în care astãzi
 n-a murit nimeni.
 

ORBUL DE LA CINÃ

femei orientale
oglinzile
ne vor privi si de acum înainte
cu unghii lungi albastre

în grãdinã sã le aprindem
focurile acelea mari
de tabãrã
pe care ni le-am promis

iertîndu-ne unii altora ghearele
nu, nu vom lua mai mult decît
ne-a fost pregãtit.

si peste casa noastrã
trec mortii
tinîndu-se de mînã.
 

***
priveste-o, copile
femeia aceasta
vrea sã-ti spunã ceva
nu pleca.

rîd mînjii.

neastîmpãrul desteaptã
feline lungi dupã case
timpul ghemuit
lîngã cochilie

priveste-o, copile
fãrã fricã

numai pîntecul ei de femeie
amintiri elizee
unghii de scoici

nu pleca

umbrele ei printre morti frumosi.
alte guri încep cîntecul.

în Cordoba au cules
portocalii.