POEZIE LATINO-AMERICANA

 

Juan Manuel ROCA

Testamentul pictorului chinez

Atunci cînd cumpătatul Împărat
Mi-a poruncit să scot de pe pînză o cascadă
– Susurul ei neîncetat îi speria somnul –, 
M-am supus ca un bun curtean
Si i-am oprit curgerea.
Totusi, am ascuns în spatele imaginii unui cires
O broscută care orăcăia
Pe care bătrînul Împărat s-o confunde
Cu inima sa agitată.
După un paravan de in m-am pictat pe mine însumi
În clipa în care pictam un cal.
Pe urmă, într-o noapte am speriat calul cu penelul
Căci nu-i mai suportam nechezatul.
În curînd voi sterge si chipul meu crepuscular din tablou
– Ca un Împărat al propriului meu trup –,
Iar atunci toată lumea va sti că absenta unui om
Si a unui cal sînt făcute din aceeasi materie.

 

Biografia lui Nimeni

E de retinut gloria lui Nimeni: n-a avut precursori sub soare, sub picăturile ploii, nu are rădăcini în Orient si nici în Occident. Nici fiul lui Nimeni,
nici nepotul lui Nimeni, nici tatăl lui Nimeni, mic consul al uitării.

Se vede un gol în fotografia de familie, un spatiu lăsat între respecta-
bilii strămosi? E Nimeni, cel fără de chip si fără de strămosi.

E de retinut gloria lui Nimeni înainte de cea dintîi dimineată a isto-
riei, bunul precursor al celor ce azi sînt de-acum demult iarbă, al părintilor altor
părinti care sînt acum lumînări fără festile.

Să-l sărbătorim pe Nimeni cel care ne ajtă să presupunem că am fi Cineva.

 

O statuie pentru Nimeni

„Înmormîntare a nimănui, căci nu e nimeni aici pe care să-l îngropăm.”
T.S. Eliot

De bronz. Să fie de bronz statuia lui Nimeni. Cu postament. Să
fie de marmură postamentul. Într-o piată luminoasă să-i înăltăm
monumentul. Nimeni nu va avea niciodată verzii epoleti  pe care obisnuiesc să-i lase
porumbeii pe umerii statuilor.
În lipsa altor eroi l-am putea adopta ca reprezentant al ora-
sului, un portdrapel în luptele cu nimicul. Istoricii si academi-
cienii se vor ocupa de amănuntele necesare vietii sale. Perechile
îsi vor da întîlnire sub o umbră ecvestră – ce mult le plac eroilor
caii – în piata mare căreia îi vom da un aer ŕ la Chirico.
Va da bine să împodobim statuia cu flori care nu se ofilesc
floarea soarelui de piatră, orhidee de metal.
De bronz. Să fie de bronz statuia lui Nimeni, omagiu omului
drept, domnului inexistent.

 

Poem invadat de romani

Romanii erau malitiosi.

Au umplut Europa de ruine
Conspirînd cu timpul.
Îi interesa viitorul,
Urmele mai mult decît pasii.

Romanii, Casandra, erau îndemînatici.

N-au proiectat Apeductul de la Segovia
Ca pe o simplă conductă de apă si lumină.
L-au gîndit ca pe un ansamblu de vestigii
Ca pe un trecut cufundat.

Au semănat edificii acum învechite prin toată Europa,
Statui înalte
Înghitite de gloria Romei.

N-au construit Colosseumul
Pentru ca tigrii să-i poată devora
După bunul lor plac pe crestinii
Atît de putin apetisanti,
Nici ca să vadă însirate
Ca niste aperitive ale Infernului
ostirile lui Spartacus.

Si-au gîndit bine ruinele, niste ruine mereu proportionale
Cu umbra muscată din soarele ce agonizează.

Prietenul meu Dino Campana
A putut să sară chiar la gîtul
Unuia dintre zeii de marmură.

Romanii ne-au lăsat multe lucruri la care să ne gîndim.
De exemplu,
La un cal de bronz
Din Piazza Bianca.
Cînd a fost restaurat,
Privind prin gura lui deschisă,
Au fost găsite în stomacul lui
Schelete de porumbei.

Asemenea iubirii tale,
Care se transformă în ruine
În timp ce o construiesc mai cu grijă.

Timpul este roman.