PANTUM

Trecea pe drum infirma. A rãposat deja.
Vîntul cojeste crîncen vopseaua scorojitã.
Taximetristul tînãr se crede cineva.
Maria-Magdalena recade în ispitã.

Vîntul cojeste crîncen vopseaua scorojitã.
Esti si mai agresivã în rochie grena.
Maria-Magdalena recade în ispitã.
Un cal cu ochi albastri prin vis mã va purta.

Esti si mai agresivã în rochie grena.
M-aruncã-n amintire cartofii copti pe plitã.
Un cal cu ochi albastri prin vis mã va purta.
Mã suspectez amarnic de viata netrãitã.

M-aruncã-n amintire cartofii copti pe plitã.
îsi mînã luna cerbii cãtre livada ta.
Mã suspectez amarnic de viata netrãitã.
Te-ascunzi sub pelerina adverbului cîndva.

îsi mînã luna cerbii cãtre livada ta.
în candelã lumina abia de mai palpitã.
Te-ascunzi sub pelerina adverbului cîndva.
Prostituata Rely c-un preot se mãritã.

în candelã lumina abia de mai palpitã.
Tîrãste iarãsi barca un mort spre cherhana.
Prostituata Rely c-un preot se mãritã.
întruchipez romantic eterna haimana.

Tîrãste iarãsi barca un mort spre cherhana.
Dezgroapã domnul Müller comoara daco-scitã.
întruchipez romantic eterna haimana.
Misionara blondã din schit a fost rãpitã.

Dezgroapã domnul Müller comoara daco-scitã.
Nucii plantati la poartã rod nu vor mai lega.
Misionara blondã din schit a fost rãpitã.
Trecea pe drum infirma. A rãposat deja!
 
 

SCRISOARE

Sîntem singuri, doamnã, ca în debandada
ostilor franceze-n crivãtul rusesc
ce-si trimite lupii sã-si devore prada
fãrã nici o luptã: iatã-i cã sosesc!

Dacã-ntru uitare ti-ai iesit din nume
(parcã Norda Ela te-alintam cîndva),
azi un sac de oase-i calul meu ce-n spume
îmi purta destinul cãtre soarta ta!

Estompat cu totul e si visu-n care,
prin livezi în floare, mire ti-as fi fost
cînd, sã-ti intru-n gratii, mai eram în stare
sã-l învãt pe Ady Endre pe de rost!

Nu lipeste nimeni cioburile sortii
sparte-n maelströmul dansului maghiar
cînd a prins sã ningã si în fata portii
s-a-mpuscat frenetic vãrul tãu, Gaspar!

Bradul din grãdinã-i rosu sub zãpadã.
Clopotu-si resoarbe dangãtul prelung.
Haitele spre searã vor iesi la pradã.
La mormîntul tînãr n-o sã mai ajung,

Ci în hanul sumbru voi intra c-o floare
si, retras în mine, ca-ntr-un vers tãcut,
o sã-mi sînger, poate, buzele-n pahare
suple-asemeni tie care nu m-ai vrut...

Sîntem singuri, doamnã Norda Ela, iatã
cum de pretutindeni hãmesiti sosesc
corbi ce-asupra noastrã or sã se abatã
ca asupra pustei viscolul rusesc!

Home