Ion ROSIORU

Pantum

Ma chemi la masa. Lipsa pîinii îmi face mîna de prisos.

În mine arde-o lumînare la doua capete de-odata.

Mofluzul vînator da vina pe iepurele norocos.

Va jur ca de stiam ce-i viata ar fi si astazi amînata.

În mine arde-o lumînare la doua capete de-odata.

Te-ntorci definitiv în noaptea padurilor de abanos.

Va jur ca de stiam ce-i viata ar fi si astazi amînata.

Astupa lava satu-n care se plimba Dumnezeu pe jos.

Te-ntorci definitiv în noaptea padurilor de abanos.

Pluteste-o arca-a mîntuirii în orice lacrima curata.

Astupa lava satu-n care se plimba Dumnezeu pe jos.

La usa necredintei noastre începe crivatul sa bata.

Pluteste-o arca-a mîntuirii în orice lacrima curata.

Seninatatea-i consecinta trecutului tumultuos.

La usa necredintei noastre începe crivatul sa bata.

Ma chemi la masa. Lipsa pîinii îmi face mîna de prisos!

Pantum

Plonjez definitiv în tine, poemule cu suflet mov.

Aud distinct în toiul verii cum vine toamna pe coline.

Testat ma simt întru credinta precum odinioara Iov.

În plenitudinea fiintei se isca fuga mea de mine.

Aud distinct în toiul verii cum vine toamna pe coline.

La radacina amintirii coboara satul de istov.

În plenitudinea fiintei începe fuga mea de mine.

Nesomnul sevelor padurii rodeste-n file de ceaslov.

În radacina amintirii coboara satul de istov.

Destinul florii nenascute în calea dorului se-atine.

Nesomnul sevelor padurii rodeste-n file de ceaslov.

Amurgul amprenteaza-n taina lumina clipei levantine.

Destinul florii nenascute în calea dorului se-atine.

Celest sub pragul casei mele pamîntul creste din hrisov.

Amurgul amprenteaza-n taina lumina clipei levantine.

Plonjez definitiv în tine, poemule cu suflet mov!