LIRICĂ ANGLOFONĂ
Jerome ROTHENBERG
Jerome Rothenberg (n. 1931) este una dintre cele mai valoroase si prolifice figuri din poezia americană a secolelor XX si XXI. Este autorul a peste optzeci de volume de versuri si redactorul a zece antologii de răsunet în care a selectat si uneori a „asamblat” poezie traditională si experimentală, printre care Technicians of the Sacred, Shaking the Pumpkin, A Big Jewish Book si Poems for the Millennium, în trei volume, primele două editate împreună cu Pierre Joris, iar al treilea, de poezie romantică si post-romantică, împreună cu Jeffrey C. Robinson, volum apărut în 2009 si deja distins cu premii de primă mărime, printre care, în octombrie 2010, American Book Award. Este unul dintre întemeietorii si reprezentantii cei mai marcanti ai miscării etnopoetice, atît ca teoretician cît si ca practician, si este unul dintre cei mai importanti teoreticieni si practicanti de poetry performance pe plan mondial. A condus reviste literare de maxim impact, printre care „some/thing”, împreună cu altă figură legendară, poetul David Antin, si „Alcheringa: Ethnopoetics” – împreună cu Dennis Tedlock – iar în prezent are unul dintre cele mai active si mai consistente bloguri de poezie si poetică din spatiul anglofon. A tradus imens, de la poezie amerindiană la poeti renascentisti la Lorca, Gomringer, Schwitters, Picasso, Nezval si altii, fiind si primul traducător în engleză al lui Paul Celan, pe care l-a întîlnit în Parisul anilor saizeci. Poezia sa îmbină în modalităti mereu proaspete tonuri si modalităti arhaice, mistice, samanice si folclorice de diverse extractii – în principal amerindiene si iudaice, dar si multe altele – cu experimentalismul suprarealist si asamblările (post)moderniste în care improvizatorica fuzionează cu modalităti riguroase, însă poetic insolite, de organizare, gen compozitie aleatorie si mai ales gematria.
[Prezentare de Chris TANASESCU]
„Mistici, hoti si nebuni”
Primul Program
1960
Poemul este înregistrarea unei deplasări de la perceptie la viziune.
Forma poetică e tiparul acelei deplasări prin spatiu si timp.
Imaginea de adîncime SAU psihică reprezintă continutul viziunii ce se dezvăluie SAU iese la lumină în poem.
Vehiculul deplasării este imaginatia.
Conditia deplasării este libertatea.
Călătoria de la o vară la alta
(The Journey between Summers din ciclul „White Sun Black Sun”, Poems for the Game of Silence 1960-1970)
pentru Robert Kelly & Octavio Paz
dizolvare a numelor voastre,
două orase
ascunse în buzele ei, un
praf înfricosat
& partea ochiului meu
care încă vede
priveste dimineata, această
lumină verde
de-a curmezisul patului.
Muntii ne părăsesc.
Fiori. Mă
gîndesc la
Paris, apă
albă
& copaci negri. O
tin aproape.
Dormim:
miscarea
dintre poeme
e jumătate viata mea,
cealaltă jumătate,
vocile tale.
Un gînd. Un nerv
desprins din somn,
fortînd o trecere,
ploaia
loveste usa cea mai depărată.
O fortăm.
Stăm străini,
nestiuti
în casa unui străin.
Somos
desconocidos , străini
iubirii tale.
Însă aceeasi iarbă ne tine,
unde ai dormit
dormim si noi, iarba
e caldă cu formele tale.
Cu străinii. Trupul meu
îl acoperă pe-al ei. Iarba
colcăie de vechi alfabete.
Un zeu a venit odată aici,
aplecat către vocile tale.
Si cînd e întuneric
pe prispa vreunei
vechi ferme,
pentru că cerul
este atît de închis
sau cînd aud vocile,
de sub pămînt,
ale animalelor, formez
literele numelui tău
din lumină. Sau le trag
de pe buzele ei.
Atît de liniste e.
Moartea ne asteaptă
în ceea ce e mai aproape.
Numai o voce.
E de ajuns. E
de ajuns.
Nu tine. Plecăm
de pe acest munte
si noi. E de ajuns.
Astept aici
& bătrîna
aproape moartă de peste drum
urlă. Un alt nume.
Nu am glas
să-l rostesc. Este
de ajuns, nu are un nume,
doar moartea, această
strălucire
din cameră
spre care ne miscăm
cînd îi iau fata în palme,
mîinile mele
se întind spre ea
& o înfăsoară
asa cum ai spune,
în somn.
Al doilea program
1964
Te voi face să te răzgîndesti;
-
orice mijloace (=metode) către acel scop;
-
a te opune „devoratorilor” = birocrati, oameni din sistem, preoti etc. (W. Blake);
-
„iar dacă tu mă vei întelege pe mine, să stii asa: tot ceea ce am spus, am rostit jucăus – si nu mi-a fost deloc rusine de asta” (Iisus Hristos către ucenicii săi, Faptele Sf. Ioan).
Spania lui Lorca: Omagiu
Începînd cu măslini.
Umbre.
Începînd cu cocosi.
Cristal.
Începînd migdale si castagnete.
Pesti.
Acesta e-un omagiu adus Spaniei.
Cu el se linistesc cîinii.
Se amortizează pila de lacăte.
E Saturn.
Începe cu galben.
Eclipsă.
Începe cu ace.
Insomnie.
Începe cu cosuri.
Luna.
Cine e gol? Imaginatia
(scria Lorca) este pîrjolită.
Acesta e-un omagiu adus apei.
Început & sfîrsit.
Din Poemele Gorky
„Îmi place căldura, frăgezimea, comestibilul, savoarea, cîntecul unui singur om, cada plină cu apă, în care mă pot băga cu capul la fund.
Măsor toate lucrurile prin greutatea lor.
O iubesc pe Mougouch a mea. Nu-mi plac lucrurile care nu-mi seamănă, iar toate lucrurile pe care nu le-am avut sînt dumnezeiesti pentru mine.”
Nume de alint dat de Gorky soţiei sale, Agnes Magruder; s-ar traduce „micuţa mea puternică” (n.trad.).
