Cristina RUSU

 

Cîntarea profetului Moise

– un destin dinainte stiut pentru un popor

 

Despre Moise numit în ebraică משה , Moshe, cel care a primit Legea divină (Tora) pe Muntele Sinai, se poate spune că este fondatorul religiei iudaice, numită si mozaism, după numele său. Potrivit Vechiului Testament (Pentateuh) a fost cel mai de seamă dintre profetii evreilor, si un profet recunoscut si de alte religii monoteiste precum, crestinismul si islamul, samaritenii considerîndu-l unicul profet. Pentru credinciosi, Moise este cel mai blînd om ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robia egipteană. El a fost o personalitate providentială. După ce si-a fixat tabăra la poalele Muntelui Sinai, Moise a urcat pe munte pentru a se întâlni cu Dumnezeu si pentru a primi conditiile legământului – Decalogul, Cele Zece Porunci, care vor sta la temelia rolului pe care l-a avut Israel, poporul ales al lui Dumnezeu. Este cel care le-a comunicat israelitilor Legea. Timpul de patruzeci de zile si patruzeci de nopti petrecut pe Muntele Sinai, Moise a postit, după care a primit cele două table ale legii scrise pe piatră de degetul lui Dumnezeu. Moise este unul dintre cei mai credinciosi profeti ai Vechiului Testament. De aceea Sfântul Apostol Pavel îl dă ca exemplu demn de urmat cînd scrie Epistola către Evrei: Prin credintă, Moise ajungînd mare, s-a lepădat de a se numi fiul fetei lui Faraon (Evr., 11,24); Prin credintă a părăsit el Egiptul, netemîndu-se de mînia regelui; ca si cum L-ar fi văzut pe Cel – Nevăzut, a rămas neclintit (Evr., 11,27). În viata lui de 120 de ani, Moise n-a căutat propria sa înăltare, n-a căutat slava desartă, pămîntescă. Renuntă la toate onorurile si ajunge la un moment dat chiar să ceară lui Dumnezeu să fie sters din cartea vietii numai să crute poporul. Măretia morală a lui Moise reiese si din modestia sa si, poate de aceea, urmasii l-au numit omul lui Dumnezeu (Deut., 33,1); Prooroc ca Moise nu s-a mai ridicat în Israel, pe care Domnul să-l fi cunoscut fată către fată (Deut., 34,10); Alesul lui Dumnezeu (Ps.,.103,23); om de omenie care a aflat bunăvointă în ochii fiecăruia, cel iubit de Dumnezeu si de oameni, Moise a cărui măretie este binecuvîntată.

Deuteronomul este considerată una dintre cele mai importante cărti din Biblie datorită modului în care sintetizează interventia răscumpărătoare a lui Dumnezeu în istorie pentru Israel, recapitulează Legea si anticipează ceea ce va urma în perioada judecătorilor, monarhiei si exilului. În plus, este una dintre cele mai citate cărti în Noul Testament. Totodată, ea a fost si continuă să fie una dintre lucrările cele mai importante si mai controversate în cercetarea modernă. Este a cincea carte a lui Moise. Septuaginta numeste cartea Devteronomion – copia Legii, misneh hattorah. Vulgata numeste cartea Liber Deuteronomii – în ebraică, Helleaddabarim. Ea acoperă o perioadă de timp de aproximativ două luni, incluzînd si cele 30 de zile de jale după moartea lui Moise. Cartea Deuteronomului a Vechiului Testament ne descoperă trei cuvîntări ale profetului Moise, si în cuprinderea lor istorică găsim la capitolul 32, una dintre cele mai frumoase expresii poetice ce a intrat de timpuriu în cultul crestin, Cîntarea lui Moise.

Acest cînt are un dramatism aparte în descrierea versificată dintre Yahve (Dumnezeu) si poporul evreu. Textul ebraic este poetic prin sintaxă, lexic si imagini. Philon din Alexandria (unul dintre cei mai mari filosofi elenistici din rîndul evreilor), îi dă titlul de Marele Cînt – μεγάλή ωδή . În vechime Canoanele Utreniei nu erau concepute fără Cîntarea lui Moise. Stihurile acestor cîntări erau interpretate înainte de fiecare cântare a Canonului. Mai tîrziu, odată cu renuntarea la Tipicul catedral (sec. XIII-XV), această regulă veche a fost abandonată, ajungîndu-se treptat la rînduiala de astăzi, cînd cărtile noastre de slujbă au păstrat o singură variantă a Cîntării lui Moise, prevăzute pentru slujbele de luni până vineri din Postul Mare. Crestinismul îl preia în sec. IV, si îl găsim în Septuaginta ca una dintre odele, cîntările Psaltirii. „ Ia aminte, cerule, si voi grăi/, graiuri din gura mea audă pămîntul!/ Rostirea să mi-o astepte ca pe-o ploaie/, ca roua să mi se pogoare cuvintele/, ca ploaia răpăind pe păsune/, ca bruma pălind pe căpite…/”. Moise este un profet, care stie ce însemnătate are cuvîntul lui Dumnezeu către om, dar si promisiunea pe care omul o face Domnului prin cuvînt. Sfintii Părinti scriu în paginile patristice despre puterea cuvîntului lui Dumnezeu si înfăptuirea lui, omul uitînd deseori ce cuvînt si-a dat Domnului. Versurile de început sunt de o mare încîntare poetică, cuvintele curg ca o ploaie binecuvîntată, ele exprimînd izvorul de întelepciune sădit de Dumnezeu în fiinta omului. Profetul stie ce destin este hărăzit poporului evreu, si încearcă să întărească sufletul acestui popor prin cunostinte folositoare „Atunci cînd Cel-Preaînalt a împărtit neamurile/, cînd i-a semănat pe fiii lui Adam/ a pus hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu…/”. În textul Masoretic găsim traducerea, după numărul fiilor lui Israel si nu a îngerilor, desi aproape toti exegetii recunosc corectă varianta cu îngerii lui Dumnezeu, căci ierarhia cerească s-a creat de sus în jos. Pentru acea vreme, Moise dezvăluie lucruri mult prea dificile de înteles pentru poporul pe care îl păstorea, explicînd în versetul de mai sus că Dumnezeu i-a rînduit fiecărui neam un înger păzitor, si toate entitătile ceresti cu nume si rang se află în subordinea lui Dumnezeu. Toate aceste profetii întăresc de fapt poporul, în drumul lor spre mîntuire, spre alt pămînt ales de Dumnezeu pentru ei. Moise cîntă Domnului, si stie că Domnul îi ascultă cîntecul, el cere mereu îngăduintă pentru cei pe care îi păstoreste. În această cîntare găsim multe profetii pe care Moise le stie de la Domnul si le transmite poporului ca să nu se îndepărteze de la Cale. Cunoasterea destinului acestui popor vine din discutiile pe care le are cu Dumnezeu pe munte. „Întoarce-voi fata Mea de la ei/ si le voi arăta cum va fi la urmă…/..Zis-am: Îi voi împrăstia/ si voi face să piară amintirea lor dintre oameni…/...Dumnezeu îsi întoarce fata de la popor, si necredinta oamenilor creste, de aceea Moise este ales mijlocitor, ca oamenii să nu părăsească Legea. Imaginile acestei cîntări sunt grandioase. Una dintre cele mai frumoase părti ale cîntării ne aduce în prim plan dragostea lui Dumnezeu pentru fiii săi, „Ca un vultur ce-si umbreste cuibul/ întinzîndu-si dorul aripelor spre pui/, asa i-a luat ducîndu-i pe grumajii săi”. Deosebite aceste versuri, interpretarea fiind că Domnul ne asează Sinele nostru, din Sinele Lui, si ne poartă spre bucuriile ceresti, uneori fără să ne dăm seama de acest lucru. Cîntarea lui Moise se încheie cu o doxologie, neamurile îl preamăresc pe Dumnezeu. Finalul, însă, e în tonul întregii Cîntări, făgăduinta că vrăjmasilor lui Dumnezeu vor fi nimiciti. „ Moise a scris această cîntare în chiar ziua aceea si i-a pus pe fiii lui Israel s-o învete. Si a venit Moise si a grăit toate cuvintele acestei Legi în auzul poporului, el si Iosua, fiul lui Navi. Iar după ce Moise a sfîrsit de spus toate cuvintele acestea în fata întregului Israel, le-a zis: Puneti la inimă toate cuvintele pe care vi le mărturisesc eu astăzi si porunciti-le fiilor vostri să păzească si să plinească toate cuvintele acestei Legi, că ea nu-i pentru voi doar o vorbă goală, ci e însăsi viata voastră, si prin cuvîntul acesta vă veti îndelunga zilele pe pământul spre care treceti Iordanul ca să-l mosteniti”. Moise binecuvîntează poporul său.

Cel mai mare profet al tuturor timpurilor si-a împlinit menirea, astfel dispare cel care a făcut dintr-o colonie de sclavi un popor curajos, liber si mândru, unit cu Dumnezeul său si ascultând de propria lege. Sfîntul Grigorie de Nyssa a exemplificat în scrierile sale rolul extrem de important, pe care acest profet l-a avut în înaintarea spre Dumnezeu a poporului său, dar si a generatiilor viitoare. Această cîntare a sa rămîne una de referintă, si printre cele mai vechi cîntări ale Vechiului Testament adresate lui Dumnezeu.

 

Note:

Biblia , Editura Institutului Biblic si de Misiune al BOR, Bucuresti, 2001

Biblia comentată, Poezia Vechiului Testament , Editura Institutului biblic si de misiune al B.O.R., 2000

Dogmatica , Sfîntul Ioan Damaschin, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 2005

Vechiul Testament în tâlcuirea Sfintilor Părinti – Deuteronomul, Preot Ioan Sorin Usca, Profesor Ioan Traia, Editura Christiana, Bucuresti, 2007

Despre viata lui Moise, Sf. Grigorie de Nyssa, Editura Sfântul Gheorghe Vechi, Bucuresti, 2008