DIANA

În drum spre insulã, pe vechiul vapor de lemn
Lacul cu claritãti de oglinzi.
“Cu claritãti de oglinzi”. Îmi notez spre aduceri aminte:
“Cer senin. Pavilion. Aprilie.
Diana Nemorensis”.
Sînt pe vapor, multe cabine mici
în care lumea stã pe bãnci –
si multe dulãpioare
fãrã usi.
Lacul cu claritãti de oglinzi. Scriam:
“În oglinda Dianei, luna-i ca un ceasornic,
care bate orele unui timp mai bun!”
Am umblat prin toate cabinele,
mi-am vîrît nasu-n toate dulãpioarele.
Scriam: “Mã gîndesc la tine.
Sînt multe cabine mici si dulãpioare goale.
Mã gîndesc la tine ca sã uit
cît sînt de singur”.
Dincolo de pavilion, Diana, prietenã cu luna,
vegheazã.

Home