Poezie franceză contemporană:

 Poeti francezi născuti în 1955

 

 

Chantal de SANTI
(n. 1955)

 

Eu reprezint ochii noptii, galben si negru, aur si noapte

Înflăcărate, tipete de păsări, mă simt mascul si stiu unde-mi sînt micutii. Simt vîntul si mă scald în el. În zăpezi, în tara mea, eram albă. Umbra-mi spune că-s făcută pentru a înainta dincolo, în viata noptii, căci luna mă poate ucide, asa că din cartierele ei pînă-n palmierii mei, eu o urmez, înteleaptă, neagră si strălucitoare, panteră neagră care se aprinde la lună, care se stinge în oameni.

Ei aveau simtul sportului si pe acela al răului, prevedeau departe dar nu vedeau nimic. Un sobolan per locuitor, doi sobolani per curcan. Plini de praf, înotînd în mizerie, sus inimile! Laboratoarele nu mai prezentau nimic subteran, totul era central. Oul oului în ou. Îmi place Voltaire, trăiască iarna, medicina făcea pasi uriasi.  
Oamenii civilizati culturalizati ar putea completa un chestionar pentru a avea copilul după regulile lor. Ei aveau simtul scorului si pe cel al viciului. Aveau drepturile omului, mort sau viu.

O fetită fluture izbucneste-n rîs. Două brătări de vită de vie îi înconjură încheieturile mîinilor si gleznele fine, un colier de frunze si perle fixate pe pieptu-i copilăresc, cu ochii în culori vesele, o recunosc, e venus copil care se amuză înainte de a deveni muză.
Încă mai sălăsluieste în lăcasul cerurilor, privindu-si Zeul tată, în adîncul mărilor. E roză si goală, caramel sau vanilie, conform razelor de lumină. Păru-i lung nu-i poate ascunde aripile de fluture negre sau turcoaze.
Desface semintele de struguri pe care i le dă să le rontăie. Delicată, surîde cu ochii, aruncă unul în aer si hotărîtă, îl înghite. Trimite un sărut si-l lasă să viseze singur, apoi îsi ia zborul gratios.

(Cf. Jean Orizet, La poézie française contemporaine,
Ed. Le cherche midi, Paris, 2004, p. 290/291)

 

Traducere de Claudia PINTESCU