POEZIE ALBANEZĂ
SARË GJERGJI
Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din Kosova, născut la Stublla de Sus, tinutul Vitiei în 1965. A publicat cărtile de poezie: Golgota (l994), Contrast de culori (1996), Terapia mortii (2000), Peisaj de pămînt (2004) si Foc nestins (2007).
Concentrată la maximum, usor parcimonioasă, usor conventională, poezia lui Sarë Gjergji are atîta zbucium sufletesc că numai puterea inefabilă a cuvîntului, cu magia lui, îl poate struni, asezîndu-l în tipare poetice, slefuite pînă la forma definitivă ce o iau agatele si diamantele dintr-un colier sau dintr-o brătară, într-o asemenea lume, recursul la poezie poate fi socotit un lucru pe care noi, cititorii, abia ni-l îngăduim. Totul aici se contractă, spatiul si timpul, sentiment si meditatie, si prin acestea, singurătatea se cerne ca o zăpadă neverosimilă a unui început de anotimp...
Limba de suflet
Ochii ei au timpul:
Cosmarul nud
În patul meu
O lume întreagă
Ca o tristă stea
Usoară fragedă
O atingi o săruti
Calm…
Imagine de foc
Icoană în fata căreia îngenunchez
Ruga mea unică
Foc arzînd molcom
Ploi varsă peste tine timpul
Trandafirul meu fierbinte
Din zori de ziuă
Sufletul meu
Te trezesc,
În fiecare dimineată
Despletindu-ti părul
Ce sfintenie a silei este aceasta…
Libertatea sufletului
Ai grijă de femeie
Precum de inima ta
Ea este libertatea sufletului tău
Mu este profit pentru consum
Ci sentimentul cel mai sublim...
Te astept
Nimeni nu ar ajunge la buzele tale
Iubito
Nici în adîncul sufletului
Nici în lumina ochilor tăi
Nici în tremurul trupului tău
Din adîncul sufletului
Si nemărginirea cerului
Îmi vii tu...
Nimeni ca femeia
Cînd se întunecă
Lumina s-o găsesti
Caută ochii femeii
Gînd buzele tale se usucă
Sărutul ei caută-l
Cînd tristetea te cuprinde
Caută mîngîierea femeii
Mîna ei tedezmiardă
Cînd vei pierde calea
Urmăreste pasul femeii
Ritmul inimii sale
Dacă ai pierdut femeia
Ridică paharul pentru moarte...
Prezentare de Victor STEROM
Traducere de Baki YMERI
