Doru SCARLATESCU

 

Din Apocrife la Cartea Genezei

 

XXIII. Cosmogonie

1. Plina, greaua, rotunda, sorocul rugîndu-si, secunda.

2 Solitar, asteptînd netocmitul un semn; o noimă, un plin, un îndemn; o zare, un termen, un nord; hăul inert, o sclipire, zvonul afon, un acord.

3. Totul s-a făcut jind, căutare. Din înaltul încins a plutit o răcoare; din funingini de vid s-a desprins o culoare.

4. Undeva s-a urnit un chepeng si un Glas a rostit răspicat: Big-Bang!

 

 

XXIV. Remuscare

1. Pentru ce atita bănuială si pîndă? Ce folos risipa de canon si osîndă?

2 Si cum să-l mai ia înapoi, răstitul cuvint? Palid ciorchin, îngerii tac cu privirea lăsată-n pămînt.

3. Pe unde îi mai poartă acum răzletitul lor pas? Din smochini, nu-l mai îngînă, în răspăr, nici un glas.

4. Unde sînt voia bună, saga, haiul prescris? Peste muschi si licheni, lungi adieri de frig si plictis.

5. Fără ei, mădăriti si zbanghii, nu mai are

raiul nici un haz. Coplesit de regrete tîrzii, Dumnezeu si-a sters pe furis o lacrimă din obraz.

 

 

XXV. Dilemă

1. Sic est res, zise, privindu-l cu viu interes, erudita si sobra, talpa raiului, cobra Eu sînt specialistă, să stii, în semantică si etimologii; mă recomandă o licentă beton făcută cu pretensivul Leucă Ion si un doctorat otel condus chiar de ferocele Deliu Cornel.

2. Din motive varii, mai zise, potrivindu-si pe nas ochelarii, ca si în alte dăti, bătrînul te-a îmbrobodit în ambiguităti, recurgînd la termeni ai latinei savante din sferta regnului numit plantae.

3. Calea ce poate fi urmată e, află, ca si limba mea, bifurcată.

4. Dacă optezi pentru malus domestica, pomposul măr de protocol, nu-ti mai dă moartea ocol, În bafta asta e însă si-un rău: vesnic trăiesti, dar rămîi orbet, tăntălău. Dacă votezi pe malus silvestris, smeritul măr păduret, te faci ochios si istet, burduf de carte, dar pretul ce-l ai de plătit este: moarte.

5. Orice-ai alege, ponosul tot o să-l tragi, fără vină, căci malum – măr – înseamnă si belea în latină. Musti dintr-un malum strepezit si, precum Plaut a zis, malam rem tibi reperis. Dai, adică, de dracul. Vezi ce-a pătimit, cu un măr, si Paris din Troia, săracul.

6. Treaba e de tot încurcată, asta-i ideea. Într-un final, te-a mai sfătui si femeia.

 

 

 

 

Home