Doru SCĂRLĂTESCU
Din APOCRIFE LA CARTEA FACERII
Muzica
1. A privit Dumnezeu de jur împrejur: lumea era asezată, întreagă, dar cam pieleagă, sarbădă si fără zurzur.
2. Si-a adus Dumnezeu trepiedul, paleta, pensonul si cutia cu vopsele ca să mai sclivisească putin lumea cu ele.
3. Culorile, ca să nu fie încurcătură, le-a dat Dumnezeu nume si porecle, după fel, rang si măsură.
4. Rosul, spre exemplu, bordo, l-a titluit pe scurt sfintia-sa do; i-a zis re rozului pembé, mi bemol verdelui domol, fa diez nuantei de frez; albastrul de turnesol a primit porecla de sol, violetul lilá pe aceea de la; galbenul kaki s-a ales si el cu un nume, de si.
5. Pînă noaptea tîrziu, domnul, sfîntul, a îmbrăcat în culori cerul, marea, pămîntul.
6. A saptea zi. Cînd s-au ivit zorile, a început lumea să cînte din toate culorile.
Scara
1. Cînd vrei să te vezi, Adame, cu mine, iată scara cu fustei de lumine.
2. Scara! Domnul, faurul, nu precupetise argintul si aurul. Prinsă cu măiestrie în bolturi de ametist si rubin pe la colturi. Bătută în tinte, pe canturi, de safire si diamanturi.
3. Minunea minunilor, scara. Îngerii frecau la ea din zori pînă seara. Si iarăsi, din seară în zori, o clătau tot cu apă de flori.
4. Imaculat odor, mărturie pentru marea si sacra filotimie.
5. Malacul si tălîmbul de om a luat-o ca să fure mere din pom.
Remuscare
1. Pentru ce atîta bănuială si pîndă? Ce folos risipa de canon si osîndă?
2 Si cum să-l mai ia înapoi, răstitul cuvint? Palid ciorchin, îngerii tac cu privirea lăsată-n pămint.
3. Pe unde îi mai poartă acum răzletitul lor pas? Din smochini nu-l mai îngînă în răspăr nici un glas.
4. Unde sînt voia bună, saga, haiul prescris? Peste muschi si licheni, lungi adieri de frig si plictis.
5. Fără ei, mădăriti si zbanghii, nu mai are Raiul nici un haz. Coplesit de regrete tîrzii, Dumnezeu si-a sters pe furis o lacrimă din obraz
Lilith
1. În fiecare noapte, cînd cresc din adîncuri nedeslusite chemări, eu freamăt dureros înlăntuit de mine însumi ca de-un catarg.
2. Rîde în hohot ori plînge un glas ce mă strînge către tărmul mării de sînge?
3. Mă vrea, să mă ducă la malul de spini ai amarei, a beznei nălucă? E umbra de fum a proscrisei, fugarei?
4. E ea, ce-si întinde spre mine prin aspra răscoală a firii, otrăviti, serpii verzi ai privirii?
5. Pe pat de tînăr finic, alături, Eva surîde, cu pleoapele apăsate usor de ceara dulceagă a somnului.
Dilemă
1. Sic est res, zise, privindu-l cu viu interes, erudita si sobra, talpa raiului, cobra. Eu sînt specialistă, să stii, în semantică si etimologii; mă recomandă o licentă beton făcută cu pretensivul Leucă Ion si un doctorat otel condus chiar de ferocele Deliu Cornel.
2. Din motive varii, mai zise, potrivindu-si pe nas ochelarii, ca si în alte dăti, bătrînul te-a îmbrobodit în ambiguităti, recurgînd la termeni ai latinei savante din sferta regnului numit plantae.
3. Calea ce poate fi urmată e, află, ca si limba mea, bifurcată.
4. Dacă optezi pentru malus domestica, pomposul măr de protocol, nu-ti mai dă moartea ocol, În bafta asta e însă si-un rău: vesnic trăiesti, dar rămîi orbet, tăntălău. Dacă votezi pe malus silvestris, smeritul măr păduret, te faci ochios si istet, burduf de carte, dar pretul ce-l ai de plătit este: moarte.
5. Orice-ai alege, ponosul tot o să-l tragi, fără vină, căci malum – măr – înseamnă si belea în latină. Musti dintr-un malum strepezit si, precum Plaut a zis, malam rem tibi reperis. Dai, adică, de dracul. Vezi ce-a pătimit, cu un măr, si Paris din Troia, săracul.
6. Treaba e de tot încurcată, asta-i ideea. Într-un final, te-a mai sfătui si femeia.
Criză
1. Unde-i coasta, heruvime? Mi-afurat-o, elohime.
2. Cine dară, heruvime? Îngerul tău, elohime.
3. Care înger, heruvime? Cu cornite, elohime.
4. Ce-ai în mînă, heruvime? Coadă ruptă, elohime.
5. De la cine, heruvime? De la înger, elohime.
6. Ce e asta, heruvime? O problemă, elohime.
7. Ce ne facem, heruvime? Elohime, n-am idee.
8. Ce-ai adus, atunci, heruvime, să se facă femeie !
Misu
1. Cînd a pus Marele Faur pe pămînt vîrsta de aur, a făcut ca să răsară, pentru dobitoc si fiară, iarbă, soiuri fel de fel: papalungă, diditel, tătăisă, mălăoi, drobisor, ciuin, trifoi, feciorică, sunătoare, orbalt, iarbă-de-lingoare,
2. Tintaură, păpălău, piedicută, Gel unghii 2m beauty , rourică, pipirig, portulacă, cucurig, gentiană, vinetică, brilioancă, argintică, măturice, verigel, rostopască, cerentel,
3. Ventrilică, odoleană, tătăneasă, obligeană, culbeceasă, oloisă, puricarită, melisă , frigurică, piedicută, mei, năgară, stir, spilcută, ciuciule t , tiliscă, stuf, buruiană-de-năduf,
4. Flocosică, roini t ă , limbarită, fumărită, paranici, serlai, costrei, sopîrlaită, hamei, http://www.webdex.ro/online/dictionar/roini%C8%9B%C4%83 zgrăbuntică, cuscrisor, buruiană-de– răzor...
5. Privind cîmpul plin de iarbă si-a zis Dumnezeu în barbă că lui tare i-a plăcut ca să vadă, pe-ntrecut, lei, rîsi, tigri la păscut; leoparzi, lupani, hieni, decisi vegetarieni.
6. Dar atîta clorofilă lui Misu îi face silă. Cu ochii ca niste săbii, cătărat lîngă lucarne, pîndind porumbei si vrăbii, dumnealui pofteste carne si pretinde-n gura mare de la Domnul dezlegare.
7. N-are Misu socoteală, cu pacea universală. Raiul tot stie că el e-un eretic si-un rebel si-n această dimineată a mîncat un pui de rată.
8. Si că poart-acelasi hram cu stăpînu-său, Adam.
Altfel
1. După ce-a mîncat din pomul priceperii si i s-au desteptat ochii, mai întîi si-a comandat Eva o multime de rochii. Nu mai putea să umble chiar goală. Apoi a trebuit să se ocupe si de situatia conjugală.
2. Aici, după clasica schemă, Adam constituia o problemă, cu lipsuri mari la capitolul educatie sexuală.
3. Aceasta era pentru el vorbă goală. Chiulise, la scoală, de la orele de teorie si practică, unde Domnul le-a vorbit despre strategie si tactică si le-a arătat, pe-ndelete, fiecare lucru cum se cheamă si cum se face, cu exemple concrete de metode clasice si noi, variate, mai simple ori mai complicate: momente, faze, pozitii, ritmuri, pauze si tranzitii.
4. Acum, fără finete, culoare si stil, nu mai prezenta Adam pentru Eva nici urmă de sexappeal.
5. Criza avea o evidentă pricină: Ai încremenit, Adame, în sablon si rutină. Lumea e în schimbare si în progres. Nu avem de ales, trebuie de acum s-o facem mai divers, mai altcum.
6. E nevoie să tinem pasul cu m ό dele. S-au modernizat si metodele. Mai suple si mai diversificate. Cu accent pe spontan si oralitate.
7. Nu trebuie, cum vedem prin reviste, nici practici mai dure să ocolim, masochiste. Pînă si-n rai e necesar un pic de infern. O briză de curent postmodern a adus si aici oroarea de tern.
8. Să ne legăm cu frînghii, curele, cătuse, S-o facem sub chiuvetă, în dulap, pe cuptor, după use.
9. Să extindem gama de spatii. Să experimentăm diverse locatii, evitînd învechitul dormitor: pe prici, în pridvor, în beci, în garaj, în piscină, în tufis, în baobab, în grădină, pe întuneric si pe lumină.
10. Sînt atîtea lucruri de remediat. Trebuie, dar, imediat, să te apuci, Adame, de studiat. Mai lasă plimbarea prin luncă. Nimic nu se face fără vointă si muncă.
11. Bibliografia este, desigur, imensă. Dar poti apela la aceasta, mai densă, din eseistica si poezia sexofonă, de provenientă autohtonă
12. Sînt sigură că o să-ti fie pe plac, din literatura de gen, „Sexapocalipsa după Barack” de Munteanu I. Eugen, Dar utile informatii găsesti cu caru si-n „Versetele caste” de Emi Brumaru; de asemenea, multe sugestii tonice la Liv Antonesei, „Felatii platonice”, ori în „Ovare în vid” de Nimigean zis Ovid.
13. Cu ajutorul lor o să depăsim, Adame, si situatia asta. N-o să te lase la greu nici nevasta.
Sodoma, I
1. Salba luxurii, cetătile silei, tolănite sub pleoapa mijită a zilei.
2. În frunte, trufasă, exhibîndu-si scîrna, putoarea si voma, premianta rusinii, regina curviei, rufa, Sodoma.
3. Înclestat, pumnul sortii, piuă în apa clocită a mortii.
4. Iată, umbra atinge secunda în prundisul rotund. Condeie de jar pun pe ziduri semnale de sînge imund.
5. Prelinse din zare, meduze solare cu clonturi de foc cetatea o prind sub obroc.
6. Din granit, pe uliti, si bazalt, cresc abcese de păcură si asfalt.
7. Peste case, prin ceata cleioasă, bat viscole de catran si pucioasă.
8. Prin spărturi de fereastră si usă, scurmă burghie de fum si cenusă.
9. Risipă-n nisip, părere de drum, statui fără chip, movile de scrum. Nici urmă de viată. Doar ochiul de gheată, sus, în gusa uriasului zgriptor de fier, imobil si sever.
Sodoma, II
...1. Nu pot si nu pot ! Căpătînoasă nevasta lui Lot. Neclintită la rugăminti si constrîngeri.
2. Ei erau, severi, sub acoperire, doi îngeri: fugi, nu te pierde cu firea; si nu cumva să-ti întorci către blestemul cetătii privirea!
3. Dar rămăseseră, vai, atîtea treburi pospai: nucul nescuturat, buruiana nesmulsă, calul netesălat, capra nemulsă...
4. Vine sodomul, i-a strigat cu putere si omul din mijloc de turmă. Fugi si nu mai privi, femeie, în urmă.
5. Dar o tinea în loc cuvîntul zălog: pătura călduroasă arvunită pentru cersetorul olog.
6. Urmează, mamă, poteca împreună cu noi si mai căuta înapoi.
7. Dar cine-i să mai împartă la ora stiută a cinei pentru puradeii desculti ai vecinei, cei sapte, coltul de turtă si blidul cu lapte?
8. Bărbatul si fetele s-au topit în depărtarea de fum. Dar ea a rămas înclestată la răscrucea de drum, înfăsurată în giulgiu de lacrimi amare, pînă cînd, de la cap la picioare, s-a făcut toată statuie de sare.
Epilog
1. Hepatică zarea, costelivă lumina; o imensă iurtă de gheată, grădina.
2. Iarnă surpată, buimacă si laică; pierdute semne în aramaică.
3. Viscolite ninsori dinspre zidul de sud; buchii plesnite de ger din Talmud.
4. Zdrente stridente răsucite-n văzduh, smulse fuioare din Pentateuh.
5. Sub poarta sticloasă spînzurată-n cîrlig, îngeri si evanghelisti în sarcofage de frig.
6. Un refren, trei măsuri, crispat si afon, din concertul pentru cor de gay si claxon.
