Doru SCĂRLĂTESCU
Din Apocrife la Cartea genezei
Deschidere
1. La mărul de aur, timp surpat, priponit, în sine însusi încolăcit, încremenită omidă balaur, la mărul de aur.
2. La mărul de aur din Paradis, limpede crisalidă, timp inert, interzis, sacră omidă asteptînd sărutul promis, la mărul de aur din Paradis.
3. La mărul de aur, tainic pas, înflorită elitră, fluture curcubeu pe umărul pămîntului, greu, blestem talisman, pubelă tezaur, la mărul de aur.
4. Expandată secundă, hotar deschis, la mărul de aur din Paradis.
Abel
1. În culcusul cald, clopotei de cristal sînt ecoul dintilor mei în bucile lui rozalii.
2. Doldora de viată e amfora sînului. Un cîntec de bucurie îmi susură laptele.
3. Osana ! Sub bolti de liliac si buchetu-miresei, pleoapele noptii-si deschid tinere însorite alaiuri...
4. Cînd era mai frumos, nunta s-a spart. Din muzici si dans, o ghiară a spaimei m-a smuls înapoi sub candela tremurată a cortului.
5. Aici, am văzut, la căpătîiul lui aplecat, un înger străin cu aripe de cenusă.
Babel
1. Buricul pămîntului, burghiul nesatului,
2. Vrej de cărămidă pe aracul trufiei,
3. Elicea sfidării pe umărul Babilonului,
4. Zumzet eretic, bisturiu în osînza albastră a cerului,
5. Deget obscen, insolent, în ficatul lui Dumnezeu.
Apocaliptică
1. Un foisor se făcea, în grădina cea veche, si-n mijlocul lui o uriasă ureche.
2. Ureche era, ori gură de bălăoană să te scoată din minti. Căci era ureche cu dinti, tinută în cîrcă de două picioare de cocostîrcă.
3. Si-n urechea aceea pe rînd răsturnau oculte cîntări încovoiate spinări înfăsurate în negre stihare, îngerii celor sapte altare.
4. Cînd plecau, pîlnia cu dinti le scuipa în poală o grindină de arginti.
5. Sapte îngeri ai celor sapte altare e cert că au luat numele Domnului în desert.
6. Iar Domnul, cuprins de mînie, le-a bătut cu degetul în obraz, precum la Apocalipsă scrie. Apocalipsa Sfîntului Mucenic Cenesas.
Mimesis
1. A venit Dumnezeu cu o turmă aburie de nume restante. Ia-le, Adame, plocon, dă-le trup si fason. Vreau, adică, să-ti cer să-mi fii la creatie partener.
2. La urmă, doar Adam a fost de vină, că nu s-au împlinit toate după dorinta divină.
3. Cămila, a observat Dumnezeu indispus, ba avea o cocoasă în minus, ba o cocoasă în plus, pleostită si inutilă. Nu asta era, Adame, ideea mea de cămilă.
4. Si ideea de cal a fost motiv de scandal. Cînd ponei măruntel, cînd lipitan urias, mustang de preerie ori arăbesc nărăvas, cînd bălan, cînd sur, cînd băltat, cînd murg, nici unul nu răspundea pretentiei ridicate de demiurg privind nu un cal oarecare, banal, ci calul, Adame, universal.
5. Nici crocodilul, iată, fie de apă dulce, fie de apă sărată, de mal austral ori de Nil, nu se conforma conceptului de crocodil, gîndit de la bun început, crocodilul, întelegi, absolut.
6. Ai umplut, Adame, sărace, lumea de clesti, colti, ghiare, zgîrciuri, copite, coarne. ace, Fauna asta ta miaună, schiaună, mîrîie, cîrîie, zgîrie, cloncăne, boncăne, latră, muscă, înteapă, zgîltîie, sughite, scuipă, vomită, pîrtîie.
6. Atîta balamuc si ocară... Am cam dat-o, Evo, în bară.
7. Nu te mai uita în gură la Încruntatul, si-a linistit Eva bărbatul (stînd ea pe sub pomi, la taclale, luase deprinderi filosofale). Una e lumea din vis, ideală, alta, cea trăită, reală.
8. Si n-are decît să-si ia înapoi dictionarul lui de abstractiuni, costelive păstăi străvezii, animalele tale au sînge, sunt vii, caii tăi aleargă nebuni, biciuiti de vînturi si ploi, crocodilii te atin amenintător din noroi, cămilele îti îngenunchiază docile pe pămîntul fierbinte.
9. Lumea lui e doar un zvon de cuvinte.
