Ion SCOROBETE

 

GRĂDINA SUFICIENTĂ

 

e bine merci, bransată la toate energiile capabile

să se rotească în puterea astrului vietii

de parcă ar fi cartea de vise

a copacului din patrulaterul de pe strada a sasea

care mă circumscrie plăcerii

de a-ti strînge-ntre priviri

sînii

pînă-mi explodează inima

să nu mai doarmă nimeni în preajma fîntînii

din colt

 

 

* * *

singură îsi adună puterea uscată

de parcă ar fi mama

care mă întîmpină

dintr-o dimensiune în alta

 

elementar de rotund

e gestul

care mă urmăreste

din zori

pînă se culcă soarele sub tîmple

 

TELINA

 

îmi iau libertatea de a intra în această fotografie

la minut

în care tot ce s-a demolat se recompune

flash-ul e pulsul semintei de telină

ce-si joacă o carte mare cînd pune la colt

noaptea

instalată cu tupeu în echinoctiul de septembrie

 

întinde brate fragile

care dezmortesc orice tulpină vie

un verde intens explodează pe retină

si aceeasi voce

reanimată însă – cum îti cuprind palma fierbinte

aproape împletită pe momentul

inedit –

insistă locvace peste anotimp

 

 

* * *

are un zîmbet discret de cires cu fructe

amare

abia pîrguite

circumspect

sub focul moale

al începutului repetat

care din intentie domină cîntecul

ce ne învăluie

adunînd frunzele moarte

la rădăcina făcută ghem undeva

în imemorie

 

 

* * *

în cartea deschisă la capitolul… si altele

din evanghelia frunzelor

e splendoarea ce digeră totul

într-un nimic

cît focul

din structura poemului neerodat

sub care mă frîng

coplesit

cînd adie un nou ciclu

în perimetru

 

 

* * *

se bucură cum ploaia îi mîngîie formele

si deschisă promisiunii asteaptă

din principu

să intre sturzii

sub streasina amiezii

să te întîlnesc

între două cuvinte

apoi să aflăm cum urcă lichidul

în formula apei

împotriva normelor fizicii

care sopotind descriu urme sonore

pe scara blocului

inundată

la etaj

 

 

* * *

se amăgeste dar nu pune la socoteală

diferentele

în plus ori în minus

căci simte că-i scriu povestea

cu pasii mei dezordonati

între atîtea încercări de a deslusi

cum e cu lumea care se lasă

învîrtită pe degete

sub un potop

de vreme

 

precum în preajma unui homer vrăjitor

din filmul rulat cu inepuizabil

dispret