Vlad SCUTELNICU
deschid fermoarul cerului
asez
în fereastra cerului
un fermoar de cuvinte
cînd dor mi-e de mine
îl deschid cu teamă
să mă observ, să mă cunosc
măcar cît mă cunoaste
Dumnezeu
întîmplare a fi
văd atunci cum
în barca lui Caron –
luntras etern
ridicînd singur năvodul erorilor –
picură cenusa tăcută a
unui dans întrerupt
deschid fermoarul cerului
timpul
valsează în jurul întîmplării
nici
sfintii nu mai spală piciorul
săracului
zbaterea mea, ah! această
zbatere
ce-ncearcă eliberarea noptii
de întuneric
e iubirea grădinii în care
nu-mi pot fi alături
cu umbra
deschid solemn
fermoarul cerului să clădesc
o vamă, un pod de inimă
spre inimi
Nu pot să spun mai mult
fiinta aceea plutea pe un jilt
de lumină
mîna ei din oglindă mi-a străpuns
pieptul
să fi îmbrătisat atît de mult
cartea
încît să-i curgă haotic
literele prin lume
tipătul meu de teamă
să nu provoc chipul din legendă
de pretutindeni dusmani
fără trup urlau
în urechi să tai
gheara visului
atunci m-a fulgerat gîndul să fac
proces timpului
pentru ideea eretică de miscare
să trag ceasurile pe esafod
spînzurîndu-le de propriile limbi
să pot număra în liniste
ochiurile năvodului
contabilizîndu-mi ratările
de a fi fericit
plutind peste ruini de biserici
voi sparge ceata de plumb
bombardînd
cu cuvinte un cer îndărătnic
ce pot să spun mai mult
decît s-a spus
nu, nespunînd
mai multe se-nteleg
alergînd…
tunetul linistii
spintecă păienjenisul de taine
sufocîndu-mi fericita lumină
… si gîndurile aleargă
fiecare în fata stăpînului său
aurul zilei loveste în tărmul
odihnei
vorbă mirată si lacrimă cade
în patul întelepciunii
cîtă vesnicie în stăpînul acesta care
priveste cerul
spune tristă efemerida
strivită de spaima trecerii ei
printr-un nod al timpului
se grăbeste fiecare stăpîn să-si ajungă
gîndul
… si gîndul meu alergînd…
turnir pe soaptă
unii culeg pasi din teascul plictisului
altii înghesuie amprente de sunet
în rucsacul clipei
altii si altii
cei mai multi jubilînd
cîntă cresterea productiei
de violuri
pe centimetru de suflet
ori adună E-U-ri în kg si tristeti
ducînd triumfal pe umeri
istoria rosie a lumii
singurătătile mele
cîini rătăciti în flăcările
oglinzii
muscă lacătul visului
instantaneu tablouri cu
broaste, fluturi, cu pietre albe
în înflorire