TINERI AUTORI

George Alexandru SEREDIUC

umbre pe ecografii
eram singur în cameră cînd m-am născut si
era liniste multă în jurul meu
am învătat să respir pipăind corpul meu
zvelt si umed
ca pe un învelis străin
cînd m-am născut eram singur acasă
si vîntul se pornea spre sira spinării
cresteau bonsai cu rădăcini amare
încolăcind dintii de lapte

*
eu am un stomac gol
în care ar încăpea atîtea lucruri
pe care vreau să le ascund

**
eu port în mine o boală transparentă
dar oamenii aceia au spus că totul e bine să nu mă tem
si să ies afară din cînd în cînd

liniste
lemn putred pe poduri
dimineata pielea gustă din muntele proaspăt

linistea din inima mea vine ca o sărbătoare între ruine
o ascult
cum se miscă atît de încet pe podurile legănate pustiu
oasele mi se deschid si trecătorii
înteleg dragostea

îmbrătisarea din mare
nu a văzut nimeni cum te-ai asezat
în cuibul apelor tulburi
ascunsă de arsita cuvintelor tăioase
nopti la rînd ai stat la pîndă
gata să sari la gîtul meu
să trezesti tăcerea din mine
în fata sunetului de piatră
gura ta se frămîntă se strînge
mi se vede privirea la orizont
în palmele tale cresc flăcări de nerăbdare
mă vei înghiti întreg asemenea unui vis
limpede si rece în tine tremură dorinte
sînt ca si prins în apele tale

domnul dragoste călătoreste
zilele mele se trăiesc încet
întinse
fără să mă clatin
acopăr o suprafată cît mai mare de liniste
înfăsor toate luminile într-o bluză de-a ta
cu dungi uitate să se topească
printre sertare

ochii mei, bine slefuiti pentru tine
gura pregătită să te înfăsoare
un fel de aer cald
în mijlocul căruia cresc
locuri noi care ne asteaptă

arta de a opri inimile
pînă ajung la prima statie am timp
să vorbesc putin cu George
soarele înfloreste ce vei face azi întreb
George tu azi pe cine vei iubi
pe cine vei ajuta pe cine vei îmbrătisa
ce vei face pentru tine azi nu ai ce sta
cu mîinile în buzunar
ascultă numai cum pietrele se macină
ca gîndurile tale

(ce bine mi-ar prinde acum o palmă zdravănă
să văd dacă mai miscă ceva în mine)

îti voi aduce doar aminte
că oamenii trebuie să se atingă
ei nu vor să fie iubiti
ei ruginesc pe dinăuntru

oamenii au boala oaselor de sticlă
se tem de piedici de dragoste
dar eu ies din cînd în cînd din casă
pun mîna pe ei
si ei îngheată

George îti trebuie curaj să respiri
să te gîndesti la ce însemni tu
si să pornesti un vînt puternic

să nu îti fie rusine
chiar dacă ti se văd cusăturile
chiar dacă ti se opreste inima
să nu îti fie frică să trăiesti
în tine creste iubirea
învată să o mănînci întreagă

George sînt eu, cel care doarme pe spate
cel care se face moale si curge în iarbă

caut un loc în care să mă pot desface
să mă întind noaptea
cînd îmi ninge pe mîini si în gură
trag peste mine pămînt si mă îndoiesc
de lucrurile cele mai drepte

mîinile mi-s calde si blînde
vreau să-mi înfig două degete în inima ta
ca să văd ce te tine în viată

nu ai pe cine să astepti
în stradă trec fete agătate în grabă
de care se lipesc haine si cîini
tu nu uita pentru ce esti aici
pentru ce ai două mîini pe zi
George, ascultă-mă tu nu esti singur
ridică-ti privirea si găseste
celelalte mîini care să te strîngă
cu dragoste

să faci cunostintă cu tine
pe geam scoti timid mîna
să cauti o zodie cu sfîrsit neted
să te asezi în ea si să spui

asa sînt eu
(pentru că vîntul usucă
buzele celor ce zboară prea sus)

în gura ta se sterilizează visele
în picioarele tale se opreste
cîntecul pe care mama si tata fac dragoste
pentru că vîntul
face gîndurile dureroase ca o nastere

tu nu esti mîna de pe geam
cu care îti acoperi ochii
acesta e locul fără umbre
în care corpul tău tînăr
împrăstie ca un pistol cu apă
gînduri fragede

învată să numeri pe degete
aici să privesti  mări, scobitori,
tobogane