MICRO-ANTOLOGIE SONET / autori români contemporani/
OCTAVIAN SOVIANY
23.IV.1954 (Bucuresti)
***
În nebuloasa unui somn mereu
Ca-n centrul unei sfere cristaline
Cuvântul era-nchis în Dumnezeu
Si Dumnezeu era închis în sine
Căci Tatăl însusi se tăcea în Fiu
Asa cum Fiul se tăcea în Tată
În timp ce ca un abur străveziu
Acum era cuprins în niciodată
Si nu era nici lume nici nelume
Ci doar îmbrătisându-se plăpând
Cuvântul odihnea în Sfântul Nume
Si Sfântul Nume odihnea-n Cuvânt
Îngemănând în tainica lor Fire
Tăcerea dinainte de rostire
***
Ca-ntr-un abis adânc de taină grea
Si totusi cât se poate de senină
Cuvântul era Viată ce via
Iar Viata ce via era lumină
În timp ce un popor de oameni-prunci
Sub cele nouă sfere rotitoare
Trăia ferice-n apele de-atunci
Cu mult mai străvezii si mai usoare
Căci izvorau de-a dreptul din Cuvânt
Iar oamenii din prima semintie
Nici nu aveau pe dânsii alt vesmânt
Decât un fel de teacă străvezie
Prin care – cu puterea lor divină
Treceau în voie raze de lumină
