Indira SPÃTARU



 
 
 
 
 
 
 
 


SECHESTRATA

în volierã cucuveaua
ca un totem stã ziua
- frunze uscate i se lipesc de pleoape.
Cînd seara schioapãtã pe alee
în volierã cucuveaua
iveste ghearele din iepurasul mort de joi
si capul îl roteste
spre stele vii
si-ar vrea sã le înghitã
rînd pe rînd.
 

AEROFOBIE

Pentru un moment
mã voi odihni
în Piata Centralã
sub cea mai luminoasã reclamã
stiti care, aceea în care apar
Suprafemeia si Suprabãrbatul
extenuati de amor
lãsînd veacurile sã siroiascã
din ochi spre picioare.
Ah, cum îmi voi destinde mãdularele
capul îl voi sprijini de picioarul statuii
din Piata Centralã
proaspãt curãtatã, de altfel,
stiti care, aceea care-si fluturã pletele
iar cînd plouã desface rapid umbrela din buzunar.
Pentru un moment
nesfîrsit
voi uita sã respir
sub cupola de sticlã
a metropolei.
 

* * *

Bine ti-ar fi sezut
far sã fi fost
pe tãrmul oglindit
în mare de peruzea.
Te-ar fi luat ca reper sirene
muze ar fi dansat zglobii în jurul tãu
si Clio, Euterpe, Kalliope si celelalte toate
sãgalnic ti-ar fi zîmbit
la ceas de rãsãrit.

Imperturbabil
ai fi recitat Homer
în vuietul sãrii
si prin orbite sparte
ti-ai fi proiectat pe valuri
nelinistea
nesomnul.


Home