Indira SPĂTARU



       
  

JOC
Cu un deget îmi dai peste nas
cu celălalt mă îmbii să gust
tristetea n-o mai pomeni
e una actiunea cu sederea
în scorbura pieptului tău.

Cu un ochi mă privesti pe furis
cu celălalt mă încui în dormitor
acolo ierburi înalte
suspină în jurul meu
ca niste serpi subtiri
inofensivi.

CEREMONIE
Nuntasii horcăiau pe lîngă mese
tacîmurile erau linse abitir de cîini
în iarbă furculite vînau furnici si viermisori
toaleta cu servetele roz
cutitele-si făceau.

Cum începu să plouă
ea îsi notă-n jurnal
presa cîte-o panselă
uita din cînd în cînd o geană
să cuprindă
îsi dorea
cel mai mult
zvîcnetul tîmplei lui
îndepărtatele insule din irisii aceia
să le populeze cu ochii ei.

Fetele de masă îsi luară zborul
margini de corali sclipiră printre nori
într-un tărziu
se ridică si singurătatea
purtînd seameată
sclapul miresei.

NIMIC NU E MAI SIGUR CA SFÎRSITUL
Ochise si ceasul
cînd tocmai era gata
deodată
coapsele-i asudară lapte
privirea-i sticli neobisnuit
ca talgerele de aramă
în care bat înnebuniti părintii
după odrasle din grădină.

Tot atunci
ca o părere de rău
el îi întinse mîna
cu un frumos crucifix de la mătusă
mîna lui semăna.

Pe craniul ei
curat
vrăbii se împerecheau
si lin
usor
orasul prinse a se scufunda.

ZĂMISLIRE
Trînti mîna de lut tăvălit prin praf de stele
în ligheanul de alamă ce zăcea pe jos
o răsuci, o tot roti si o smuci
din mistuitul bulgăre, din foc si apă
iubita ideală
Lui
trebuia să-i iasă.

Dar nasul ei prea mare se ivi
iar buzele ascutite îi demolă ideea
în albie de pripas o răsturnă isteric
uitînd-o zile-n sir acolo.

Cînd reveni
în atelier
decis contur suav să dea
în loc de orgoliosul trup
zări-n lighean
o barbă lungă
rosie
un ochi de sticlă
violet.
 


Home