Nimic în nemiscare

Turnat în cearã Chipul
palid precum Luna
în ochiul nemiscãrii
miscare se viseazã

pururi fîntîna
cu apele-si murmurã
dor de izvoare

e ceasul cînd din umbrã
tresare-ncet fantoma de luminã
aud cum sparg sãmânta
lãstarii noi spre zi
tãcere-apoi
tãcere
adîncã
o apã sub care o tainã doarme




* * *
între noi focul cenusa vãzduhul ce-asteaptã
sã ne îmbrace conturul

pasul din floare
chipul izvorului
care asteaptã
sã ne adape sãmînta

tãcerile cresc
în buzele pietrei
fermecatul surîs al cuvîntului
asteaptã

    luminã în palmele noastre...

   

   


    * * *

    cu tine-odatã nãscutã moartea creste
    în locul altuia venit lãsa-vei locul
    si Roata vesniciei pururi rotitoare
    vuiascã vietii-mortii scocul
   
    esti boaba ce cade mãcinatã
    în frigul Dunei / fermecat nisip
    sã umpli-un gol pãrelnic cu tinele Nimic
    fantasma lumii ce gîndu-ti o-ntrupeazã
    e-aceeasi Umbrã cu eterna razã
    ce golul îl strãbate din vatra de luminã
    închini tãcerii imn de preaslãvire
    purtat de stelele ce cîntã
        pe cînd din logos creste pustiire
    nu ai cuvinte
    nu stii citi nisipul deschis cum
    se aratã privirilor pustii
    ci pradã esti nimicniciei
    un ucigas al humei lacom si trufas
    formã ce adãposteste-un mim
    maimutãrind Lumina / cu umbrosul nimb /
    sorbitã lacom de tãrînã

    cu tine-odatã nãscutã moartea creste
    odatã mort tresare viata
        – absurdul joc de Umbre –
    privindu-te tãcut oglinda se goleste
    undeva începe tot ce s-a nãscut


 


* * *

mai tremurã-n luminã pe ape
lotusul
si frunza-i sidefie
înaltã fumegînd
sub boarea noptii /  palid
 chipul de stafie...

noapte
cu cer adînc
de pesterã pustie
întinderea-nspãimîntã

spirala urcã-n lotusul luminii...











* * *

au crescut aripi din umãrul tãu
umbra pe urmele tale
taie luminã

ca o învinuire a conturului celui ce esti
si nu vei mai fi

umerii iatã din piatrã cum cresc

eterne tãcerile...

Home