POEZIE POLONEZĂ

Leopold STAFF

Biografii îl tratează ca pe un titan al muncii: încă din 1898 intrase în colectivul redactional din Lvov al revistei academice „Młodość” (Tineretea) editată la Cracovia. La intersectia secolelor XIX si XX, participase, de nenumărate, ori la Întâlnirile poetice si Colocviile grupului „Płanetnicy” (Planetarii), care-si avea sediul în vila Marylei Wolska din Lvov. În acea casă se adunau nucleele scriitorilor apartinând de „Lvov-ul tânăr”, care, fără a avea un Program literar propriu, voiau să-si anunte si să-si citească propriile creatii.

Din 1901, de când i-a fost editat primul volum de sonete, intitulat Sny o potędze (Versuri despre putere), aproape în fiecare an i-a fost editat câte un volum, ajungând în anul 1914 la cifra 12, volume care au cucerit totul: cititori, critică, teatru si difuzare. Lucrările sale, tipărite de Librăria Połaniecki, se vedeau pe rafturile din scoli, la universităti, la bibliotecile de împrumut, în casele particulare, erau promovate de presa locală, dar si de marii critici din Cracovia si Varsovia, care anuntau faptul că în literatură a pătruns un talent de prim rang. Cădelnitările laudative nu i-au sucit capul defel, el a rămas acelasi: tinerel, usor rusinat, mereu modest si tăcut; subtirel, măruntel, cu o fată tristă, trecea pe lângă marile case de piatră din vechiul Lvov, dorind, cel mai putin, să atragă atentia asupra sa.

În anii 1901-1903, a călătorit în Franta si Italia, iar întoarcerea în Lvovul natal, a însemnat transferarea tuturor impresiilor si gândurilor născute în călătorie, pe hârtie. Nu se putea reusi asa ceva fără o muncă plină de dăruire, consecventă, multilaterală, de aceea, alături de poezia sa novatoare, vom găsi si numeroase traduceri din capodoperele literaturii medievale si renascentiste, precum si moderne, europene ori asiatice (Elegiile latine – ale lui Jan Kochanowski, Elegiile romane – ale lui Goethe, Florile – Sf. Francisc de Asissi, Legenda de Aur – a lui Iacob de Voragine; vin la rând: Jean Christophe, al lui Romain Rolland, Tristan, al lui Tomas Mann, Culegerea fructelor, de Rabindranath Tagore; Flautul chinezesc).

La contributia sa culturală ar trebui să mentionăm si redactarea asa-numitei biblioteci Symposion, între 1909 si 2914, menită a pune la îndemâna cititorilor operele marilor scriitori si filozofi. De asemenea, a colaborat la publicatiile literare, scoase cu greu în acea perioadă, si anume Lamus – 1909-1913 si Museion – 1911-1913. Ca si alti creatori locuitori ai Galitiei ocupate de trupele rusesti după 1915, a fost silit să se evacueze în Imperiu, ajungând la Harkov, în actuala Ucraină, unde a suportat greutătile traiului de refugiat. După ce, la 11 noiembrie 1918, Polonia si-a declarat independenta, iar în Rusia se desfăsura Războiul civil, Staff s-a întors în Tară, dar nu la Lvovul aflat mereu în primejdie, ci la Varsovia. Si în Capitală si-a continuat activitatea culturală, de exemplu colaborând cu Wacław Berent si Stefan Żeromski la publicatia „Nowy Przegląd Literatury i Sztuki” (Noua Revistă de Literatură si Artă), scriind apoi pentru publicatiile vremii: Masek – 1918, Tygodnik Ilustrowany(Săptămânalulilustrat) -1918-1923, Kurier Warszawski(Curierul de Varsovia) – 1922-1927; Gazeta Polska(Gazeta poloneză)-1931-1939. A fost membru al Asociatiei Scriitorilor si Gazetarilor Polonezi, ar comportamentul său ireprosabil i-a adus functiile de vicepresedinte, în 1924 si presedinte, între 1924-1931. Prestigiul său literar-cultural a fost confirmat si de desemnarea în functia de vicepresedinte al Academiei Poloneze de Literatură – din 1933. S-a bucurat de premii si distinctii: Premiul de Stat pentru Literatură în anii 1927 si 1957; Premiul orasului Lvov, în 1929, Premiul orasului Varsovia, în 1938, Premiul Pământurilor Cracoviene, în 1947; Premiul Pen Clubului, 1948, pentru întreaga activitate de traducător. Două universităti l-au onorat cu titlul de Doctor Honoris Causa, Universitatea din Varsovia, în 1939 si Universitatea Jagiellonă din Cracovia, în 1948. A petrecut anii Ocupatiei în Varsovia, contribuind la scrierile ilegale, iar între 1949 si 1957 s-a aflat tot la Varsovia, unde a si fost înmormântat în 1957 (a decedat la 31 mai 1957, la Skarżysko Kamienna, la vârsta de 80 de ani).

Al.G. SERBAN

Iasi, joi, 3 noiembrie 2011

 

 

COPACII ÎNALTI

 

Ce poate fi mai frumos decât copacii înalti,

În bronz de amurg înveliti în raze pătate,

Deasupra apei revărsate-n culori de smalt,

Adâncită de covorul de conuri uscate.

 

Apa din lac, verzuie la umbră, gălbuie la soare,

 În aeru-adormit abia-si cutremură vrerea,

Pe când din lunci cosasii în arsita topitoare,

Cu mii de picioare-argintii feliază  tăcerea.

 

  Totul tace pe-ncetul, pustiu-adormit coboară din cer

 Si-amurgul îmbracă în rosu molizii, în lant,

Cu care fantasme  va creste oare sufletu-mi liber…

Ce poate fi mai frumos decât copacii înalti!

 

(Leopold Staff – 1932)

 

 

VINE LA MINE, NOAPTEA

 

Vine la mine, noaptea si-n brate mă ia.

Mi-e cald si mi-e bine, dar nu stiu cine-i ea…

               Îmi spune că sub ceruri sunt împletite defilee,

               În care doar o talpă pură sfărâmă curcubee;

Că în pustiu stâncos e-o liniste atât de-adâncă,

De-auzi cum roca-nfierbântată respiră soare încă;

               Că printre arbori vii si rădăcini golase,

               Se odihnesc comori de aur, bijuterii gingase;

Că apele sunt moarte sub plăpumi verzi-aprinse,

În văgăuni de codru de viscol neatinse;

                Că-n-noapte, pe-ntuneric, în turbării de veacuri,

                Sclipeste-o floare albastră ca fulgerul pe lacuri;

Că nu se dăltuieste totul din tainic si frumos

Si sufletul hălăduie-n amurgul gri-lăptos…

                  Cu soapta-i mă adoarme, cearsafu-n sân mă ia

                  Mi-e cald si mi-e bine… tot nu stiu cine-i ea.

 

ECOUL

 

Zburdalnic, în goană prin codrul bătrân gata să cadă,

Un faun aude voluptoase cuvinte,  promisiune

Din gura fierbinte a goalei rusalce cu fata ei smeadă –

Si fuge-n defilee-ntunecate bucuria să-si tune.

 

Arunc-un răsuflet vesel, din piept fericire nebună –

În flaut, iar sunetul iese în zbor, sferă de sticlă-n culori,

Cade în râpă, unde piticii în grote abrupte s-adună

 Si privesc bărbosii, prind a râde, se gâdilă la subsuori.

 

Apucă sfera fâlfâindă – minune-n culori curcubee

Unul altuia si-o aruncă bucurosi de minge...

Bubuie sfera-n ecouri, lovind stânca ce plânge,

 

În vuiete trezeste adormite defilee… 

Se prinde faunul de sale si hohoteste de-ncântare,

În behăit si zâmbet, bate-n pământ cu copita mai tare..

 

( Din culegerea în limba polonă Vise despre putere,  1901)

Traduceri de Al.G. SERBAN