ESEU

PE SCURT DESPRE POEZIA FLAMANDĂ



   
   

                                                                                                                                                                                                              Robert STALLAERTS




       
              Robert Stallaerts a lucrat ca cercetător la Centre of Ethics al UFSIA (University of Antwerp). A lucrat într-o echipă la un proiect numit Ethics and Economics (Etică si Economie). În urma cercetărilor efectuate în cadrul acestui proiect, a publicat o carte despre aspectele financiare si alte forme de participare ale economiei belgiene. Acum este membru al Mercator Hoge ¬School din Ghent. În principal, cercetările sale în acest domeniu privesc interactiunea dintre doctrinele economice si etică, conducerea propriilor afaceri si participatiunile. A scris, de asemenea, numeroase articole despre economia si politica spatiului fostei Iugoslavii, precum si două cărti: Af¬scheid van Joego¬slavië. Ach¬tergronden van de crisis (Leu¬ven, Ga¬rant, 1992) si un  Historical Dictionary of the Republic of Croatia (Metuchen, Scare¬crow Press, 1995).
    În domeniul literar, printre altele, a publicat în olandeză o colectie din opera poetilor din fosta Iugoslavie (Poëzie uit Ex-Joegoslavië, Wevelgem, Kreatief, 1997).

    În Flandra, partea de nord a Belgiei, noi vorbim flamanda. De fapt, avem limbi oficiale standard, de tipul olandezei, si alte cîteva care coexistă în acest spatiu în care vietuiesc cca. 30 de milioane de oameni numit Tările de Jos. Desigur, exista cîteva dialecte caracteristice în special flamanzilor, dar eu insist în a crede că limba standard ar trebui să fie aceeasi cu olandeza, căreia noi îi spunem Dutch. Literatura flamandă are deja capodoperele sale, ilustrate prin poezia epică a lui Van den Vos Reynaerde, precum si cîteva poeme de factură mistică, ca Beatrijs, ambele, desigur, scrise în vechea flamandă (Flemish), care este usor de citit de cititorul modern.
    De fapt, poezia modernă flamandă porneste cu anii 50 ai secolului al XX-lea. Cîtiva autori s-au strîns în jurul revistei „Tijd en Mens” (1949-1955). Ei au definit un program poetic, dar, ceea ce este mult mai important, l-au pus în practică. Vechile forme poetice care rămăseseră tributare rimei si ritmului au fost înlocuite cu cele noi, care abordau un ritm autonom si o asociere liberă în vers. Cel mai important poet al acestei grupări si, probabil, cel mai important poet modern a fost Hugo Claus (1929). Claus nu a fost numai poet. El a abordat mai multe genuri literare si artistice, chiar a si pictat, si este cvasi-unanim recunoscut cel mai mare dintre scriitorii nostri contemporani, fapt în general acceptat/recunoscut de critica flamandă.
    H.C. Pernath (1931-1975) a scris, în opinia mea, poezia cea mai bună în Flandra. Desigur, este dificil să argumentez această evaluare. Dar stilul său oarecum avîntat, agitat, imaginile sale poetice si, înainte de toate, sunetul, constructia versurilor sale fac dificilă aprecierea sa. Desigur, s-ar putea vorbi si de ceva manierist în versurile sale, dar, după opinia mea, si din punct de vedere estetic, el este vîrful absolut.
Miriam van Hee este, fără urmă de îndoială, cea mai importantă voce a liricii feminine din Flandra. Ca tînără poetă ea a pornit de la ceea ce am putea caracteriza drept realism social dar, treptat, s-a distantat de acest fel de a scrie si a ajuns la linia unui estetism puternic relevat. Limbajul abordat în versurile sale îi face poezia, înainte de toate, usor de citit, dar, cu toate acestea, complexitatea sa o situează printre cei mai mari poeti, o plasează pe tărîmul marii poezii.
Trebuie mentionat un tînăr si foarte promitător poet flamand, Peter Vehrlest. Într-un timp foarte scurt el a ajuns la unul dintre cele mai de sus locuri din ierarhia poeziei flamande. Agreează un stil agresiv, cu imagini puternic conturate, sentente, logică, abordări lingvistice interesante, dar îmbinate într-o manieră cam componistică ce surprinde plăcut cititorul.
Numai aparent greu dificil de înteles, poemul Ariadna, evident inspirat din mitul lui Tezeu si al Minotaurului, ilustrează maniera foarte personală în care scrie acest tînăr poet.


ARIADNE

Pain, a thread to lead him through me.
Tie me. Did he seek to break the congruence,
Did he search on my body for death.
In a birth mark moved a skull,

Continuously stared. He said something
Un unintelligible, fell down, erected himself;
His body was frozen in pant.
Wasps sought their way out of his body.

His arms destroyed something imaginable,
Fell back in a bizarre angle.
Bone was in his neck, his mouth.
A belly to tear me loose free from him.

(Ariadne, din: Peter Verhelst, Otto, Antwerpen, Manteau, 1989, p. 37,  versiunea engleză de R. Stallaerts)




În final, ar trebui mentionat că nu am discutat decît foarte pe scurt despre cea mai bună poezie flamandă. În nordul teritoriului nostru lingvistic, în Olanda, pot fi discutate unele evolutii similare cu ceea ce am discutat pînă acum, în domeniul artei poate sesizabile un pic mai devreme. De aceea cred că au exercitat influente cruciale asupra poeziei din Flandra. Aceasta cred că ar comporta o cu totul altă discutie, circumscrisă unui areal mai complex. Dar marii poeti nu pot fi încadrati niciodată si în totalitate cu usurintă în formule de un fel sau altul. Oricum, as concluziona prin a spune că se poate spune că poezia si literatura flamandă în general, chiar dacă a fost generată de un rezervor lingvistic, o limbă vorbită de numai zece milioane de oameni, nu are de ce să fie nemultumită de evolutia pe care a înregistrat-o.

Prezentare si versiunea în limba română Marius Chelaru





Home