George STANCA
CRISTALIN
Îmi adâncesc apăsător privirea-n cristalinul tău
miner de diamante sunt, cobor în hău
savant cu microscop profund
merg pân' la fund
si curios naiv si infantil
încerc să văz cu ochii de copil
de unde-a răsunat întîia dată o simfonie
să stiu de ce mi-e dor de tine, mie !?
să văz cum pleacă din cristalinul tău diamantin
atâta frumusete si venin
atâta ură fizică întru iubire
dorintă dor avid de nemurire
atâta-ncrâncenare pusă-ntr-o dantură
atâtea soapte păcătase-ntr-o singură gură
atâtea gesturi puse în burice
la degetele tale-n stare să ridice
întreaga, intrigată, epiderma mea
cu cicatrici cu semne iar în piept c-o stea
luceferind spre cristalinul tău
lumini incandescente ca o lavă
ce curg încet purtându-ti slavă
ducând spre Cristalinul tău plocon
de la Canope, Thyr, Ossiris, Orion.
Îmi adâncesc apăsător privirea-n cristalinul tău
miner de diamante sunt, cobor în hău
savant cu microscop profund
merg pân' la fund
încerc să văz de unde-au apărut
întâile formatiuni statale
si cum pot să trăiesc eu fără păru-ti moale
să văz acolo cum se naste-un vers
pe care prost poetul îl preia din mers
ca la un ordin dat d-un general
comandând foc din cristalinul lacului Aral
apoi din vers moseste un poem
promiscuu, blegos, boem.
Si pravoslavnic,blând si monahal
poetul în genunchi se-închină
la Cristalinul vostru de lumină
si la paloarea lui diamantină
cu o iubire veche precrestină.
CUM TRECE UMBRA TA
Cum trece, Phyză, umbra ta prin visul meu
Si lasă-o dâră din parfumul semizeu
Mă-mbăt cu el, aproape că-l mănânc
E virginal ca pielea unui prunc.
Cum trece, Phyză, umbra ta prin trupul meu
Si mi-o doresc s-o simt mereu, mereu
Să ametesc si să am rău de umbră
Să-mi fie starea invers decât sumbră.
Cum trece, Phyză, soarele-nghetat prin ochii mei
Ca-ntr-un apus dezert, coame de lei
Orbind privirea cu-n oranj-albastru
Ce-si lasă urma nărăvas, măiastru.
Cum trece, Phyză, ora prin secunda mea
Un zbor de sturz si-un cânt de cucuvea
Ai fost, respiri si nu mai fiintezi.
Esti Metaphyză, Phyză, tu nu vezi?
Se joacă totul la punct fix, pe o miză.
E simplă joaca! Mă vezi, Metaphyză ?
ASTENIE XXL
E lună plină degradată pe contur
hallo-ul e aproape sur
mă doare linistea din jur …
sictir, că mint, mă doare-n ciur
mă doare în cateta lui Pitagora
haideti să mergem în Agora
sau să vânăm pisici
mai mici
făcute din furnici
în curte la Dionis pis, pis, pis
adus din vis
jetul buxelez al lui Maneken Pis.
O ce vis!
Nu e vis e cosmar
alăptat de un lăutar
mercenar
vioară cu o sigură coardă
la suflet să te ardă
cumpără sentimente
apoi le vinde ca fente
fenta unu, fenta doi,
generatii de pisoi
care se pis pis
pe noi
care pe noi
se pis pis
pe mapamondul deschis
da' de ce nu si închis?
Stratosfera e cumplită,
arde mocnit ca o plită,
nu mai e nici un culoar
să iesi, să te reversi
la un estuar
valah, cromagnon, tătar.
Ne-au pus zăbrele la gând
oriunde, oricum, oricând
taci si faci, elimini gaze
sub formă celestă de raze.
Iubiti ai mei frati
de tot internetizati
ne bronzăm la un soare obez.
În lumea asta fără miez
mai am un singur chichirez,
să respir aer curat.
Peste tot miroase a căcart
ambalat în brocart,
- dacă e căcart de zeu
îl mănânc chiar eu! –
miroase a mezelic metafizic
a salam aleycum cu soia,
a cotlete cu paranoia,
a brânzeturi Rockfort
- uite râtul cum si-îl port –
a picioare de mârlan afumat
a căcart, a căcart, a căcart.
În curte la Hecademos
asta vreau eu să vă demons –
trez
că mai am un singur crez:
să fiu d-un obez
să fiu d-un pătrat
cu matul cel mat
umplut de rahat.
Să fiu ca o oaie
albă, bucălae
să fiu un condor
ce doineste-a dor
să fiu de-o verdeată
în clar de dimineată
să fiu clorofilă
născută din milă
să fiu clorofom
pe tăpsan s-adorm
să fiu bou si prost
ca tot neamu nost.
Dar, să ne-ntoarcem la lumină
s-a dat la colt lună plină
eu n-am apucat
eram prea beat
să mai prind o fărâmă
asa cum s-agată
ca d-un fir de ată
ca de o parâmă
ultimu-necat
al acestui veac
îndoit ca un crac:
credintă sau ateism
dumnezeire sau imbecilo-comunism.
Se sparge cerul de preaplin
mâncăm textile de poplin
halim chiflute de venin
hamburgherim o viată cu mustar
ne existăm din ce în ce mai rar
ne cultivăm întru vulgar
mai punem în ciorbe mărar
amirosind a băligar
nici ăla nu-i adevărat
e chimical, e fabricat
n-are mirosul de căcart
n-are odoarea unei vaci
n-are miros ca cum te caci
nu-i piselău adevărat
e doar odor plasticizat.
Nimic din vacă, din văcar
e surogat de ins gregar
pitic, umil si cocosat.
Ducem o viată de căcart
fără credintă si temei
condusi de pluri-derbedei.
Sculati, voi orpsiti de zei
Haită de prosti,
Hai, so pe ei !!!
