"Guevara a fost transportat într-o pãturã de cãtre
patru soldati,pînã la Hieguera, localitate aflatã la
mai multi kilometri distantã de punctul în care fusese capturat
(...) S-a fãcut un inventar al lucrurilor purtate de Guevara în
ranitã: douã jurnale consemnãri zilnice, un cod, o
carte de însemnãri cu mesaje cifrate, o carte cu poeme copiate
de mînã de cãtre El Che, un ceas si alte trei patru
cãrti".
Definitiv învins.
Un poem simplu ca un mesaj cifrat în noaptea bigotã
Aide memoire
Amintirea rãzboiului. Schije uitate în carnea
Ascuns cîtiva ani buni prin subteranele
Pînã sã-i închidem ochii
Singura religie nationalã
din cauza stîlpilor de înaltã tensiune
si au venit de la primãrie
din cauza grãtarelor de mititei
si au venit tot de la primãrie
cine o fi numãrat plopii
din cauza cîtorva sinucideri
si pentru a închide gura fariseilor
unora le-a trecut o clipã prin minte
noroc cã în tot acest timp la ipotesti
acolo unde un alt poet decretase
VACUUM
(Din comunicatul Armatei boliviene)
Asemenea unui mascul cãruia i-au operat testiculele
Cum vor reactiona Eminentele Lor
Anchetatorii si criminalii
Cititorii în stele arhivarii viermii pãmîntului?
Toti vor rãsufla în sfîrsit usurati
În fata celor cîteva amãnunte ale mortii
Teribile prin propria-le putere de sugestie:
Colectii pietrificate din care nu a mai rãmas aproape nimic
Un vacuum imens în care se vor resoarbe treptat
Respiratiile captive ale celor cîtiva guerrilieri
Si imemorabila lor dorintã de a învinge
Îsi începe acum uitarea solitarã
Memoriei dumnezeului lui slav
Evadînd din siberii de foc
Spre insulele noastre latine
Nu stiu cãrui oras
I-a pierit rîsul fãlcile lipsite de dinti
Sînt acum douã cîrje morfolind un lichid
Acru si greu mirositor
O barbã asprã ce se întinde pãdure
Sub valea propriei plîngeri îi creste direct
Din gît din ochi din nas
Capul imens de o monstruoasã tristete
Îi cade pe piept: o inimã ca o pendulã veche
De primãrie bate tot mai rar tot mai încet
Estimp e tot mai întunecat tot mai negru
Un aide memoire despre nesfîrsitul pustei rusesti
Urmînd clandestin cele cîteva cãlãtorii ale
sortii
Schije uitate în carnea unei limbi moarte
Si sã-i desclestãm maxilarele
Ceva ud si cald de culoarea sîngelui
I se prelinge usor dinspre marginea dreaptã a gurii
codrul prin care se presupune cã hoinãrise eminescu
ar fi fost afectat
sã dea jos stîlpii de înaltã tensiune
si a ciolhanelor de la zilele eminescu
abia dacã se vede lacul cu nuferi
pe malul cãruia se presupune
cã eminescu îsi astepta iubita
sã desfiinteze grãtarul si sã taie copacii
de pe marginea drumului
ca sã dea fuga la primãrie
si sã spunã cã nu-s fãrã sot?
ale unor eleve de liceu
îndrãgostite de poeziile lui eminescu
filiala botosani a asociatiei
pentru emanciparea femeii
a sugerat cenzurarea unora dintre ele
de la dilema care porniserã o campanie
de defãimare a sa
Chiar în anul eminescu
afirmînd ba cã nu e român neaos
ba cã e protolegionar
cã ar putea fi scos din manuale
clopotele bisericutei familiei eminovici
bãteau din rãsputeri aducîndu-ne acasã
singurãtatea lui eminescu singura religie nationalã