Gabriel STANESCU
Georgia, SUA
Gabriel Stănescu, născut la 9 septembrie 1951 în Bucuresti, poet, eseist, stabilit actualmente în SUA, cu o bogată activitate de editor de carte si reviste (pe lângă revista Origini, sub egida Asociatiei LiterArt XXI, patronată de acelasi scriitor, apar două publicatii anuale, fiecare având peste 300 de pagini: Caiete Internationale de Poezie/ International Notebook of Poetry si Almanahul Origini/ Romanian Roots Almanac). Cu o activitate publicistică intensă, Gabriel Stănescu este un veritabil si autentic promotor/ integrator al literaturii si culturii române cu cei din comunitătile de pe alte meleaguri.

Iesirea din Somn

 

Mă trezesc deodată dintr-un somn greu neuman
Toate lucrurile par noi pentru mine
Mult prea reale pentru locul pe care-l ocupa
Mă trezesc dintr-un somn greu
Parcă m-as fi întors din moarte întinerit
Într-o altă existentă fusesem un sfesnic de argint
Într-o alta un cais înflorit
Cât timp s-a scurs de la plecarea mea?
Câti m-au dat uitării?
Câti m-au întristat si mâhnit?
Mă trezesc dintr-un somn greu neuman
Toate lucrurile sunt noi pentru mine
Cum de-am rătăcit drumul?
Unde-i orasul cu o mie de turle?
De ce pe strada asta nu mai locuieste acum nimeni?

 

În România a avut loc o revolutie

Ni se spune că vom avea o iarna grea
Nu ni se spune că vom găsi în primăvară
Câteva cadavre sub zăpadă

Ni se spune să ascultăm stirile de la prânz
Dar nu ni se comunică numărul sinuciderilor

La identificări ni se cer actele de identitate
Fotografiile personale îmbătrânite înainte de vreme
Creează confuzie
Spuneti mereu că în România a avut loc o revolutie
Noi stim că nu mai e nimic de făcut
                               

Vedere din Rhodos

 

Duminică dimineată
Cineva a scris cu pietricele multicolore de mare RHODES
Pe nisipul plajei din Halkiriki
Mai mult ca sigur că a fost un englez un anglofon
pentru că în limba locului cuvântul se ortografiază Rodos

Ieri am cumpărat o vedere
În care Rhodes era scris cu pietre multicolore de mare

 

Turism de 28 euro

Pentru 28 de euro merg
În insula Symi să vizitez
O veche mănăstire ortodoxă din secolul 17
Cumpăr o iconită mă rog
Pentru cei de acasă
Ies si mă plimb în soarele izbitor
pe străzile întortocheate ale orăselului de pe chei
Cu pitoresti magazine pentru turisti
si restaurante în care pentru câtiva euro poti servi
fructe de mare caracatite pesti albastri
totul gătit acolo pe loc în fata ta
Ascult explicatiile ghidului
Într-o engleză impecabilă
despre stilul neoclasic al clădirilor de pe insulă
Dintr-o dată privirea îmi saltă în sus
Atras de mirosul unor flori exotice
care urcă pe zidul vechi al unei clădiri
Pe balcon stau atârnati
Câtiva chiloti de damă la uscat:
Rosu, galben, albastru

 

Interogatie

Cât pretuieste Doamne această viată
Fără memorie
Fără supravietuitori
Fără învingători
Fără înfrânti?

Beau pentru că pot uita repede

(Beau să mă uit?)

Haos

 

Nici un neam nu e mai îndrituit
Să-i strige din mormânt pe străbunii eleni
Să-i încurajeze în afaceri
Să le insufle curaj în aventurile pe mare
Să le semnaleze întelepciunea celor vechi
Pierdută în fragmentele presocraticilor

Nici un neam nu e mai însetat
Să-si citească trecutul piatră cu piatră
Bătălie cu bătălie
Orbecăind în Labirint
Care pentru un ignorant ca mine
Rămâne doar o pădure de semne si atât
Nici un neam nu e mai îndatorat vointei
Schimbătoare a zeilor
Pornind spre moarte cu atâta dedicatie
Pentru noua viată pe care o va urma
Acolo unde n-a călcat niciodată picior de om

Grecul de azi îl caută pe celălalt
Fără vreo adresa anume
fără partea luminoasa a timpului care
se repet la nesfârsit
(Nimic mai greu decât uciderea
Imaginii celui pe care-l asezi la masa
Fără să-l vezi să-l auzi)

În Haos fiind
Nici unul nu cred că l-ar putea
Identifica pe celălalt
În carne si oase

 

Jack Kerouac

Va putea cunoaste cineva
Lumea înainte ca ea să dispară?
Cu această întrebare îsi sfârseste un poem
Din septembrie 1961 Jack Kerouac
Când încă nu-l măcinase boala neiertătoare
Avea 39 de ani respira adânc aerul diminetilor
Din San Francisco bucuros că-l cunoscuse
Pe Neal Cassidy în cartierul italian
Tot el o citează pe maica-sa
Măcinată si ea de boală
Care obisnuia să spună: “Moartea,
nu trebuie să ne sperie
căci din astă lume intrăm în altă lume”
Asa îmi spusese si mie bunica dinspre tată
Pe patul de moarte
Desi poate că vocea mortii le-a luat-o
Tuturor înaintea timpului
Care nu e decât o repetitie în vederea mortii
De ce să ne sperie ea moartea
Tulburând mintile credinciosilor
În timpul prelegerilor pastorilor
În bisericile protestante din apropiere?
De ce să ne sperie ea moartea
Desfacand prietenii de-o viata
Despărtindu-i pentru totdeauna pe amorezi
Inducând frica în calculul libertătii individuale
Toti vom ajunge la cer într-o zi
Si Jack Kerouac stia asta
Desi cei vechi au împins
Limita maximă a universului
La 12 000 de ani
(din ciclul în pregătire: Itinerar interior)