Victor STEROM

IMENSĂ TRUDĂ

ninge

în fereastra îngerul

cum un copil uitat afară

umblă de colo colo

înfrigurat

sau nervii albi ce se topesc

în sufletul cerului

cad pe margini de cesti

adăpostindu-se

un altfel de nour îl trecem

prin inimă

ca pe un gol dezechilibrat

cu o imensă trudă privim

întîmplarea

strîngem picăturile de noroc

si încingem focul mai trainic

frigul îsi înmoaie aripile

în conversatia noastră

despre peisajul amiezii de Crăciun

 

TRUDĂ & ÎMPLINIRE

lovind încet dar sigur

în daltă

c-o inimă brâncusiană

coasta pietrei se desfolia

în aschii subtiri de vis

răsărind

ceea ce putea să fie

nu pasărea ci zborul ei

 

TRUDĂ & TIMP

acest unic dreptunghi prin care

se scurge timpul mai departe

l-am săpat eu însumi

verb cu verb

silabă cu silabă

clipă de clipă

pînă într-o zi cînd s-a umplut

cu mine