Victor STEROM

umbra singurătătii
dincolo
de pragul care plînge
e-o poartă de iarbă
umbra singurătătii
stă-n răcoarea unei voci
lacrima
e-o cîmpie fără de fîntîna
si totusi
pe ramura ei
iubirea se umple de rouă

lacrima nasterii
lumina
înfiptă în fosnetul trupului
se pregăteste să vină
un nerv cosmic atinge
tălpile timpului
casa traversează cerul
lacrima nasterii
e chiar strălucirea Ta
IISUSE!
acum semeni c-o amforă
mîine vei fi inima universului