Victor STEROM
Singur
el stă si roade un lemn.
el roade scaunul
si cînd termină
începe încet
la masa de scris.
are o masă de scris
si-o roade cîte putin.
în toată casa lui
sînt trei scaune
si un dulap.
prin cap îi trece ideea
să roadă o usă de la dulap
dar prinde în mîini
o bucată de fereastră.
se uită lung la ea,
ca la o furnică traversînd
cerul.
o lasă si se culcă.
apoi se ridică
ia un halat pe el si iese
apoi intră si iar iese
si cînd în usă îl vede pe domnul K
nu-l salută
trece mai departe.
domnul Krămîne în urma lui
dar nu rîde.
el intră si vede un scaun
cu trei picioare;
îi trece prin minte ideea
să-l trîntească de pămînt
si-l trînteste de pămînt.
apoi intră în baie;
rămîne acolo
pînă se simte fără respiratie
si iese.
prinde usa de la dulap
si vrea s-o mănînice
dar vede că are în ea găuri.
începe să cerceteze de unde vin
găurile
si pînă unde ajung;
stă asa toată ziua să vadă
minunea aceasta zicînd în sinea lui
că usa nu-i bună de mîncat
că nu are esentă
si o usă fără esentă
nu-i bună de nimic.
mai bine mănîncă un scaun.
si lasă în toată casa doar două.
el nu stă decît pe unul
si cînd vine cineva
stă pe celălalt;
dar nu vine nimeni.
acum scrie
dar eu nu înteleg nimic
si el rîde că nu-i prind sensul;
îmi zice să plec.
să numai vină nimeni la mine
să vină la mine numai acei chemati
să nu mai vină nimeni
repeta la nesfîrsit
pe cînd eu mă îndepărtam.
nu eram eu cel vinovat
nu era nimeni vinovat...
